ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6171/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 decembrie 2012, sub

nr. 7926/11/2012, contestatoarea T.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu

intimatele Casa Județeană de Pensii Brașov și Casa Națională de Pensii Publice,

anularea deciziei din 7 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în Dosarul nr. 440/64/2011.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarea a învederat instanței următoarele:

Decizia din 7

decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a

fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 13/F din 22 iunie

2011 a Curții de Apel Brașov, este rezultatul unei greșeli materiale constând

în omisiunea examinării actelor normative cu forță juridică superioară în

materie de pensii,care au fost indicate în susținerea motivelor de recurs.

De asemenea, instanța

de recurs a omis să cerceteze motivul de nelegalitate privitor la dispozițiile

în materie de pensii arătate în cererea de recurs, care au fost încălcate la

emiterea Ordinului nr. 671/2010 al Casei Naționale de Pensii Publice.

În acest sens,

contestatoarea a precizat că instanța de recurs a săvârșit o greșeală

materială, reținând în considerentele hotărârii faptul că nu au fost indicate

în concret prevederile legale în materie de pensii care au fost încălcate,

pentru a fi verificate eventualele neconcordanțe.

În drept, contestația

în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 321 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 15 iunie 2013, intimata Casa Județeană de Pensii Brașov a

solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, susținând că

eroarea materială avută în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. se

referă la aspectele formale ale judecății și nu implică reexaminarea fondului

sau reaprecierea probelor.

În plus, intimata a apreciat

că instanța de recurs a analizat toate motivele de modificare ori de casare invocate,

astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 317-321 C. proc. civ.

pentru admisibilitatea contestației în anulare.

Înalta Curte, examinând

contestația în anulare, sub aspectul motivelor invocate, în raport de temeiul de

drept precizat, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce

urmează:

Contestația în anulare

are ca obiect decizia din 7 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins

ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.A.V. împotriva sentinței nr. 136/F

din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare,

cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

reglementate de art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau vicii vizând procedura

de citare) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra

unui motiv de recurs), iar nu pentru greșeli de judecată, de apreciere a probelor

ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În cauza de față, primul

motiv al contestației în anulare vizează greșeala materială săvârșită de instanța

de recurs constând în omisiunea examinării actelor normative cu forță juridică superioară

în materie de pensii invocate prin cererea de recurs.

Pretinsa greșeală materială

invocată de contestatoare nu deschide calea contestației în anulare, întrucât textul

art. 318 C. proc. civ. se referă la greșeli materiale evidente,legate de aspecte

formale ale judecății în recurs, iar nu la greșeli de judecată, a căror examinare

nu este posibilă în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.

Al doilea motiv al contestației

în anulare, constând în omisiunea cercetării nelegalității Ordinului nr. 671/2010

al Casei Naționale de Pensii Publice, determinată de nerespectarea dispozițiilor

legale în materie de pensii la emiterea acestuia, nu va fi reținut, întrucât toate

motivele de recurs au fost examinate și respinse în mod argumentat de către Înalta

Curte. Instanța sesizată cu contestația în anulare nu este îndreptățită să verifice

corectitudinea argumentelor pentru care anumite motive de recurs au fost respinse

întrucât, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei

hotărâri irevocabile intrată în puterea lucrului judecat.

Pentru rațiunile expuse,

Înalta Curte constată că în speță nu se regăsesc ipotezele reglementate de art.

317 și art. 318 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea contestației

în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de T.A.V. împotriva deciziei din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2013.