ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1798/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Brașov la data de 12 aprilie 2011 sub nr. 5107/62/2011,

contestatorul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă

de intimată și menținerea drepturilor de pensie stabilite și achitate efectiv

anterior emiterii acestei decizii.

În motivarea

contestației, contestatorul a arătat că decizia de recalculare pensie a fost

emisă fără temei juridic, cu încălcarea dreptului său de proprietate, cu

încălcarea principiului neretroactivității legii, a principiului drepturilor

câștigate și a principiului egalității în drepturi și nediscriminării.

În drept au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 19/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 935/M din 9 iunie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației

în favoarea Tribunalului București, instanța făcând aplicarea art. 156 din

Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, la data de 4 iulie 2011 sub nr. 52161/3/2011.

La termenul de

judecată din data de 28 ianuarie 2013, instanța a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar prin Sentința nr. 851 pronunțată la aceeași

dată, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov,

iar în temeiul art. 22 alin. (1)3 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În pronunțarea

acestei hotărâri cea de-a doua instanță a apreciat că în speță, în determinarea

instanței competente teritorial, sunt incidente dispozițiile art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că

Tribunalul Brașov este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru

motivele care se vor arăta.

Relevanță în

stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la

momentul sesizării instanței.

În speță, promovarea

acțiunii s-a realizat la 24 aprilie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având

ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în

respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în cauză instanța competentă

teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Brașov, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN