ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1798/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov la data de 12 aprilie 2011 sub nr. 5107/62/2011, contestatorul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată și menținerea drepturilor de pensie stabilite și achitate efectiv anterior emiterii acestei decizii. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia de recalculare pensie a fost emisă fără temei juridic, cu încălcarea dreptului său de proprietate, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, a principiului drepturilor câștigate și a principiului egalității în drepturi și nediscriminării.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 19/2010. Prin Sentința civilă nr. 935/M din 9 iunie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, instanța făcând aplicarea art. 156 din Legea nr. 19/2000. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 4 iulie 2011 sub nr. 52161/3/2011. La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2013, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin Sentința nr. 851 pronunțată la aceeași dată, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, iar în temeiul art. 22 alin. (1)3 C. proc.

civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În pronunțarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a apreciat că în speță, în determinarea instanței competente teritorial, sunt incidente dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010. Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul Brașov este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat la 24 aprilie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Brașov, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN