ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 1 martie 2011, C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 133349 din 27 decembrie 2010. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 968/As din 16 iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. S-a reținut că decizia contestată privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura Legii nr. 19/2000.

Invocându-se dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii și că pârâta își are sediul în București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2049 din 2 martie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, în vederea soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată, astfel încât Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care a fost abrogată. Or, întrucât respectiva lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, respectiv acela de a aplica aceeași procedură tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și la baza adoptării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Un alt argument a fost acela că prin analogie cu prevederile art. 727 C. proc. civ., legea generală în materie de norme procedurale, se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, rezultă că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită prin noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile CEDO pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. S-a constatat astfel că aparține Tribunalului Brașov competența soluționării cauzei.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Brașov, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă) , dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Brașov, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.