ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2012

HOTĂRÂRE
13.06.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 1 martie 2011, C.D. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 133349 din 27

decembrie 2010.

Tribunalul Brașov, secția

civilă, prin sentința nr. 968/As din 16 iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că decizia

contestată privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010,

act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura Legii nr. 19/2000.

Invocându-se

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

și că pârâta își are sediul în București, a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

2049 din 2 martie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, în vederea

soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că pentru

stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în

vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a

modificat norma de competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000,

lege care a fost abrogată, astfel încât Legea nr. 119/2010 face trimitere la o

lege care a fost abrogată.

Or, întrucât

respectiva lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, interpretarea art. 7

din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor,

respectiv acela de a aplica aceeași procedură tuturor deciziilor de pensionare,

principiu care, de altfel, a stat și la baza adoptării Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Un alt argument a

fost acela că prin analogie cu prevederile art. 727 C. proc. civ., legea

generală în materie de norme procedurale, se poate interpreta că și în cazul în

care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, rezultă că face

trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea

prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită prin

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

chiar și prevederile CEDO pentru o judecată echitabilă statuând respectarea

normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

S-a constatat astfel

că aparține Tribunalului Brașov competența soluționării cauzei.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Brașov, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare

a c

ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost

desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725

alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din

Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Brașov,

competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Brașov.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-07
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 15 februarie 2011, reclamantul D.l.D. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. solicitând instanței
ÎCCJ 2012-09-18
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5430/2012
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 12 iulie 2011, reclamantul F.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale solicitând insta
ÎCCJ 2012-05-29
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3875/2012
Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 03 martie 2011, contestatorul I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administra
ÎCCJ 2012-05-31
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 04 martie 2011, reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Adminis
ÎCCJ 2012-11-20
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4590/2012
Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 16 februarie 2011, contestatorul B.M. a chemat în judecată pe intimata C.P.S.
Sursă