ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3875/2012

Asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 03 martie 2011,

contestatorul I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de

pensie din 27 decembrie 2010.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 971

din 16 iunie 2011,

a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că obiectul dosarului îl constituie o contestație

formulată împotriva unei decizii emisă în baza Legii nr. 119/2010, prin care a fost

recalculată pensia militară de serviciu a reclamantului.

Deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii

nr. 119/2010, s-a reținut că acțiunea se judecă în conformitate cu prevederile respectivei

legi, care fac trimitere la procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Invocându-se dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000

și având în vedere că pârâta își are sediul în București, a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2055 din 02 martie 2011

a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul, în vederea soluționării acestuia, la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut, pornind de la prevederile art. 154 alin.

(1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 725 alin. (1) C.

proc. civ., că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea

de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010

care a intrat în vigoare la 23 decembrie 2010 și care a modificat norma de competență

reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată.

S-a constatat astfel că aparține Tribunalului Brașov competența

soluționării cauzei, ca instanță în circumscripția căreia se află reședința reclamantului.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea

Tribunalului Brașov,

în considerarea argumentelor

ce succed.

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea

legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul,

cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile

alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de

natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar

care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul

are atât domiciliul, cât și domiciliul procesual ales în județul Brașov, competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Brașov.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.