ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Brașov la data de 15 februarie 2011, reclamantul D.l.D. a chemat
în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. solicitând instanței ca,
prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 156883 din
27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei, emisă de pârâtă în baza Legii nr.
119/2010.
Tribunalul Brașov, secția
civilă, prin sentința nr. 798/ AS din 19 mai 2011 a admis excepția de
necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale.
S-a reținut, pornind de
la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
și alte drepturi de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii
deciziei contestate - că, față de împrejurarea că acțiunea nu este îndreptată
împotriva C.N.P.A.S. sau a vreunei case teritoriale de pensii, ci împotriva
Casei de Pensii a M.A.I., devin incidente dispozițiile tezei a doua a
articolului menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul
pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține
Tribunalului București.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.
9645 din 3 noiembrie 2011 s-a declarat, la rându-i, necompetentă a soluționa
cauza, astfel că a admis excepția de necompetență teritorială.
Pe cale de consecință,
și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Brașov.
A constatat ivit
conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării
acestuia, înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a se dezînvesti,
Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,
competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case
de pensii ale M.A.N., ale M.A.I. și ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că
aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.
A constatat totodată că,
decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza
Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 27
decembrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea
expresă a Legii nr. 19/2000.
Întrucât normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a
soluționa acțiunea Tribunalul Brașov, respectiv instanța de la domiciliul
reclamantului.
Investită astfel a
pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va
stabili în favoarea Tribunalului Brașov competența de soluționare a pricinii
pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanței
competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect
interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în
funcție de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că
dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii
deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,
celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul mai sus evocat a
fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispozițiile
cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat
competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se
că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi
reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege
menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a
facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat totodată
că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de
case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale
fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și
S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art.
135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește
aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după
intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza
legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.
(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea
nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția
asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură
civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei
în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,
precum și executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce
preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a
județul Brașov, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine
Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 07 februarie 2012