ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5918/2012

Asupra conflictului de competență, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data

de 10 februarie 2011, contestatorul D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de

recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010.

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin

sentința nr. 412 din 21 aprilie 2011 a admis excepția de necompetență teritorială,

invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că obiectul dosarului îl

constituie o contestație formulată împotriva unei decizii emisă în baza Legii

nr. 119/2010, prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a reclamantului.

Deoarece decizia contestată este emisă

în baza Legii nr. 119/2010, s-a reținut că acțiunea se judecă în conformitate cu

prevederile respectivei legi, care fac trimitere la procedura de contestare prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

Invocându-se dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000 și având în vedere că pârâta își are sediul în București, a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3035 din 30 martie

2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul, în vederea soluționării acestuia, la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

S-a reținut, pornind de la prevederile

art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 727

C. proc. civ., că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea

de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010

care a intrat în vigoare la 23 decembrie 2010 și care a modificat norma de competență

reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată.

S-a constatat astfel că aparține Tribunalului

Sibiu competența soluționării cauzei, ca instanță în circumscripția căreia se află

domiciliul reclamantului.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Sibiu, în considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce

vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale

de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă

abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse

la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare

a c

ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor

teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă

o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora

„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată

că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case

de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri

organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care

au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea

prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ

în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea

nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile

Codului de procedură

civilă)

, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Sibiu,

competența

soluționării acțiunii formulate de acesta revine Tribunalului Sibiu.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2012.