ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4344/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 22 februarie 2011, reclamantul A.S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 19688 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei, în temeiul Legii nr. 119/2010. Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 1137 din 18 mai 2011 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. S-a reținut, în esență, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate - că, față de împrejurarea că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S.

sau a vreunei Case Teritoriale de Pensii, ci împotriva Ministerului Apărării Naționale, devin incidente dispozițiile tezei a doua a art. menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul intimatului este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București. Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i-a fost declinată cauza, prin sentința nr. 2047 din 2 martie 2012 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că, a admis excepția de necompetență teritorială. Pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele Teritoriale de Pensii sau împotriva Caselor de Pensii Sectoriale (fostele Case de Pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului. A constatat totodată că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea, Tribunalul Iași, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului. Învestită astfel a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed: În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta cauză, dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, trebuie corect interpretate, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva Caselor Teritoriale de Pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor Teritoriale de Pensii sau împotriva Caselor de Pensii Sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de Pensii Sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului Iași, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.