ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4509/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași, contestatoarea P.M., membră a S.C.M.D.R.R. - Filiala

Craiova, a formulat acțiune în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor București, solicitând instanței să dispună

anularea deciziei de recalculare, ca netemeinică și nelegală, menținerea

deciziei de calculare inițială a pensiei în baza Legii nr. 179/2004,

suspendarea efectelor deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii

nr. 119/2010, precum și obligarea acesteia la plata diferențelor de bani dintre

pensia militară și noua pensie stabilită și dobânda legală calculată, până la

punerea în plată a primei decizii de pensionare.

Prin Sentința nr.

1380 din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă

excepția de necompetență materială invocată de către instanță din oficiu și s-a

dispus declinarea prezentei cauze la Tribunalul București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, reținându-se că, potrivit art. 156 din Legea nr.

19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Tribunalul București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 6758

din 7 septembrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași,

reținând că, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede o competență

teritorială exclusivă, respectiv la domiciliu) sau sediul reclamantului,

indiferent dacă cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga.

Înalta Curte

constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.

20 alin. (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, se arată că "cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

În raport de aceste

prevederi se apreciază că, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise

de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența instanței de la

sediul pârâtului, iar competența aparținea Tribunalului București, potrivit

celei de-a doua teze a art. 156.

În momentul de față,

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, iar cererea de anulare a deciziei

privind recalcularea pensiei a fost formulată la instanța de Ia domiciliul

reclamantului la data de 18 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale a fost modificată, în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

În acest context,

normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, potrivit dispozițiilor

art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi

speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar

când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și

norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată se aplică noua lege, competența

fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Față de textele de

lege mai sus-evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul București, a apreciat

în mod corect, referitor la interpretarea, potrivit căreia, și în cazul în care

o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată, competența

fiind o normă de procedură, acel text trebuie interpretat că face trimitere la

norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea prevedere.

Această soluție este

justificată, față de dispozițiile legale mai sus-evocate și în raport de

obiectul cererii - anularea deciziilor privind recalcularea pensiilor - emise

în temeiul Legii nr. 119/2010, și față de aceste considerente, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA