ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4345/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17 februarie 2011,

reclamantul V.D. a chemat în judecată pe

pârâții sus menționați, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să dispună anularea deciziei din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei,

în temeiul Legii nr. 119/2010.

Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, prin sentința nr. 1246/LM din 31 mai 2011

a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut, în esență, pornind de la prevederile

art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate - că,

față de împrejurarea că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S., ci împotriva

Ministerului Administrației și Internelor, devin incidente dispozițiile tezei a

doua a art. menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul intimatului

este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale, căruia i-a fost declinată cauza, prin sentința

nr. 2922 din 28 martie 2012

s-a declarat,

la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că, a admis excepția de necompetență

teritorială.

Pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul în vederea soluționării acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti, Tribunalul București a reținut

că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de Casele Teritoriale de Pensii sau împotriva Caselor

de Pensii Sectoriale (fostele Case de Pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

ale Ministerului Administrației și Internelor și ale S.R.I.) a fost modificată,

în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată că, decizia a cărei anulare se solicită

a fost emisă la 27 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare

în judecată a fost formulată la 17 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât

normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa

acțiunea, Tribunalul Hunedoara, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului.

Învestită astfel a pronunța regulatorul de competență,

Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Hunedoara,

competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa

prezenta cauză, dispozițiile legale ce vizează, aplicarea legilor în timp, trebuie

corect interpretate, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că dispozițiile art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau

că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor Teritoriale

de Pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin

prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a Caselor Teritoriale de Pensii sau împotriva Caselor de Pensii Sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile

alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul",

de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de Pensii Sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit

art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr.

119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care

reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează

că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură

se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de

judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub

acea lege.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că

reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului Hunedoara,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.