ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3835/2012

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 21 februarie

2011, reclamantul A.R.A. a chemat în judecată pârâții M.A.I., Casa de Pensii

Sectorială a M.A.I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să dispună anularea deciziei din 27 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiei, emisă de pârâtă, în temeiul Legii nr. 19/2010.

Tribunalul Hunedoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 1208/ LM din 30 mai 2011, a

admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII - a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut, pornind de la prevederile

art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii deciziei

contestate - că, față de împrejurarea că acțiunea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau a vreunei case teritoriale de pensii, ci împotriva Casei de

Pensii a M.A.I., devin incidente dispozițiile tezei a doua a articolului

menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul pârâtei este în

București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII - a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3149 din 03

aprilie 2012 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că

a admis excepția de necompetență teritorială și, pe cale de consecință, și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul, în vederea soluționării acestuia, Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti, Tribunalul

București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii

ale M.A.N., ale M.A.I. și ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că aceasta

aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată că decizia a

cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010,

iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 21 februarie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de procedură civilă

sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea

Tribunalul Hunedoara, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului.

Investită astfel a pronunța

regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în

favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a pricinii pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de

succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că dispozițiile art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat a fost însă

abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a

cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora

„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță

al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de

dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

In ceea ce privește aplicabilitatea

prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului

normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi,

respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010

stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor

sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi

de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor

în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite

începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului

Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

28 mai 2012.