ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3399/2012

Asupra conflictului de competență

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 28 februarie 2011,

R.D. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale,

anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010.

Tribunalul

Hunedoara, Secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

1256/LM din 31 mai 2011

a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat

competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

S-a reținut că

decizia contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la

procedura Legii nr. 19/2000.

Invocându-se

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

ci împotriva unor alte instituții și că pârâții își au sediul în București, a

fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

În ceea ce

privește Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale

s-a constatat că a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010 care a intrat în

vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în dosar nu

a fost emisă în conformitate cu această lege.

Tribunalul București, Secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2246 din 8

martie 2012

a admis

excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. A constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat dosarul, în vederea soluționării acestuia, la

înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a

reținut, pornind de la prevederile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr.

263/2010, prin raportare la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că pentru

stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în

vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a

modificat norma de competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000,

lege care a fost abrogată, astfel încât Legea nr. 119/2010 face trimitere la o

lege care a fost abrogată.

Întrucât

dispozițiile Codului de procedură civilă reprezintă legea generală în materie

de procedură, deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la acestea, prin

analogie, se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la

o normă de procedură abrogată, rezultă că face trimitere la norma specială de

procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită prin noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de

imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă

statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

S-a constatat

astfel că aparține Tribunalului Hunedoara competența soluționării cauzei.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara,

în considerarea argumentelor ce

succed.

În

stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză,

trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în

timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul

menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste

prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de

lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură

a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost

desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că

potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În

considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în

județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 mai 2012.