ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4394/2012

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, A.C.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din

Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie nr. 18706 din 31

decembrie 2010.

Tribunalul Hunedoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1808/LM

din 6 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale.

S-a reținut că decizia

contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza Legii nr.

119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura

Legii nr. 19/2000.

Invocându-se

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

ci împotriva unor alte instituții și că pârâții își au sediul în București, a

fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

În ceea ce privește

Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale s-a

constatat că a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010 care a intrat în

vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în dosar nu

a fost emisă în conformitate cu această lege.

Prin decizia civilă

nr. 2217 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza art. 29 alin. (4) din Legea

nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

raportat la cele ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 1 alin. (3) din

Constituția României, excepție invocată de recurentul – reclamant A.C.I. în

dosarul nr. 2060/97/2011 al Curții de Apel Alba Iulia, având ca obiect

contestație decizie de pensie. A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamant împotriva sentinței civile nr. 1808/LM din 6 septembrie 2011 a Tribunalului Hunedoara, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea

atacată este irevocabilă.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

3269 din 5 aprilie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, în vederea

soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010, prin

raportare la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că pentru stabilirea competenței

teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de

competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a fost

abrogată, astfel încât Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care a fost

abrogată.

Întrucât dispozițiile

Codului de procedură civilă reprezintă legea generală în materie de procedură,

deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la acestea, prin analogie, se poate

interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de

procedură abrogată, rezultă că face trimitere la norma specială de procedură

din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită prin

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

chiar și prevederile CEDO pentru o judecată echitabilă statuând respectarea

normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

S-a constatat astfel

că aparține Tribunalului Hunedoara competența soluționării cauzei.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat

competența de soluționare a c

ererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost

desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara,

competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2012.