ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5963/2012

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la

data de 4 martie 2011, reclamantul I.A.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale

și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în principal, anularea

deciziei de pensionare din 31 decembrie 2010 și menținerea deciziei nr. 093578/2003,

precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate, iar

în subsidiar, anularea primei decizii și obligarea Casei Sectoriale de Pensii din

Ministerul Apărării Naționale la emiterea unei decizii de stabilire a drepturilor

de pensii, calculate potrivit Legii nr. 119/2010, ținând seama de toate veniturile

realizate lunar pe toată perioada de activitate, aferentă gradului de colonel. A

mai solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.021 RON reprezentând diferența

dintre pensia aferentă lunii decembrie 2010 și suma plătită în baza deciziei atacate,

reevaluată cu rata inflației la data plății efective.

Tribunalul Hunedoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1593/LM din 23 iunie 2011

a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță. A declinat

competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că decizia contestată privind

recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, act normativ

care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura Legii nr. 19/2000.

Invocându-se dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva Casei teritoriale de pensii ci împotriva unor alte instituții, a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În ceea ce privește Casa Sectorială de

Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale s-a constatat că a fost înființată

în baza Legii nr. 263/2010 care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie

2011, iar decizia contestată în dosar nu a fost emisă în conformitate cu această

lege.

Prin decizia civilă nr. 1955 din 10 noiembrie

2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.A.R. împotriva sentinței

civile pronunțată de tribunal, în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3365 din 9 aprilie

2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. A constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

S-a reținut, având în vedere și dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că întrucât la data sesizării instanței Legea

nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență au fost

modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței

de la domiciliul reclamantului.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara, în considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea

acestora.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale

de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă

abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse

la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a c

ererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă

o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora

„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată

că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case

de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri

organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care

au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea

prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ

în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea

nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii noi de procedură

se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara,

competența soluționării acțiunii

formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.