ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5477/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 24 februarie 2011, reclamantul V.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de

Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale, în principal, anularea Deciziei de pensionare

nr. 75731 din 31 decembrie 2010 și menținerea Deciziei nr. 0107460/2004, precum

și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate, iar în

subsidiar, anularea primei decizii și obligarea Casei Sectoriale de Pensii din

Ministerul Apărării Naționale la emiterea unei decizii de stabilire a

drepturilor de pensii, calculate potrivit Legii nr. 119/2010, ținând seama de

toate veniturile realizate lunar pe toată perioada de activitate, aferentă

gradului de locotenent colonel.

Tribunalul Hunedoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 1316/LM din 2

iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de

instanță. A declinat competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale

în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale.

S-a reținut că

decizia contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la

procedura Legii nr. 19/2000.

Invocându-se

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

ci împotriva unor alte instituții, a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

În ceea ce privește

Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale s-a

constatat că a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010 care a intrat în vigoare

începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în dosar nu a fost

emisă în conformitate cu această lege.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 3548 din 13 aprilie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. A

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin raportare la

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că pentru stabilirea competenței teritoriale

prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței,

respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de competență reglementată

de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată, astfel încât

Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care a fost abrogată.

Întrucât dispozițiile

C. proc. civ. reprezintă legea generală în materie de procedură, deși Legea nr.

119/2010 nu face trimitere la acestea, prin analogie, se poate interpreta că și

în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată,

rezultă că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a

înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită prin

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

chiar și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului pentru o judecată

echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul

judecății.

S-a constatat astfel

că aparține Tribunalului Hunedoara competența soluționării cauzei.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte

cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată

că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de

case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale

fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul

Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS