ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4729/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 28 februarie 2011, reclamanta M.M. a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Apărării Naționale, în principal, anularea deciziei de pensionare din 31

decembrie 2010 și menținerea, ca valabile, a deciziei din 23 iulie 1997 și a

drepturilor de pensie avute anterior deciziei atacate, aferente gradului de

colonel deținut de M.D., după care s-a născut dreptul la pensia de urmaș, iar

în subsidiar, anularea deciziei și obligarea pârâtei casa sectorială la

emiterea deciziei de stabilire a drepturilor de pensii, calculate potrivit

Legii nr. 119/2010, ținând seama de toate veniturile realizate lunar pe toată

durata de activitate, aferentă gradului de colonel. A mai solicitat obligarea

pârâților la achitarea sumei reprezentând diferența de pensii, reevaluată cu

rata inflației la data plății efective.

Tribunalul Hunedoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 1255/LM

din 31 mai 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii de asigurări

sociale în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în

cauză s-a formulat o contestație împotriva unei decizii de recalculare a

pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010.

Pornind de la

prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, tribunalul a reținut că instanța

competentă se stabilește potrivit Legii nr. 19/2000, iar conform art. 156 din

lege, observând că acțiunea nu este îndreptată împotriva

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale

pentru a atrage competența instanței de la domiciliul

reclamantului, a reținut că instanța competentă este cea de la sediul pârâților,

respectiv Tribunalul București.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca inadmisibil, de către

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia civilă nr. 2087 din 24 noiembrie 2011, în raport de

prevederile art. 158 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 202/2010.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 7006 din 28 iunie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut, față de prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, că la intrarea în vigoare a acestui act

normativ, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la

deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii

sectoriale a fost modificată, în sensul că acestea se soluționează de instanța

de la domiciliul reclamantului.

S-a constatat că

decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată după intrarea în vigoare

a Legii nr. 262/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, s-a

observat că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat,

punându-se problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Raportându-se la

dispozițiile art. 727 C. proc. civ., având în vedere că acesta reprezintă legea

generală în materie de procedură, tribunalul a reținut că și în cazul în care o

lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o

normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat ca făcând trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale

sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

Casei Naționale de Pensii Publice

, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din

Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamanta are domiciliul în județul Hunedoara, competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS