ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5350/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale la data de

22 februarie 2011, reclamantul M.E. a chemat în judecată Ministerul Apărării

Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând, în principal anularea

Deciziei de pensie nr. 50209 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei nr. 095176 din 24

august 2001 precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior

emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a solicitat anularea Deciziei de

pensie nr. 50209 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza

Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Apărării Naționale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin

care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de

activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de

pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Tribunalul Hunedoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 1201/LM

din 30 mai 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 156 teza a II-a din

Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se

solicită.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Sentința civilă nr. 4079 din 3 mai 2012, a constatat necompetența

teritorială a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului

Hunedoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 22 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.E. are domiciliul în

județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM