ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3743/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, contestatorul A.G., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, a chemat în judecată pe intimatele Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale, solicitând, în principal anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei din 12 iunie 2009, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a solicitat anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plătii efective.

Investit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Hunedoara și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1553/LM din 20 iunie 2011. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Decizia contestată în prezentul dosar, privind recalcularea pensiei militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010. Conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 „Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi, este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". În speța de față, cererea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S., sau împotriva casei teritoriale de pensii, astfel cum sunt reglementate de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156, teza 2 din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.

În ceea ce privește susținerea reclamantului că în speță sunt aplicabile prev.art. 87, 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, conform cărora decizia de stabilire sau de recalcularea a pensiei poate fi contestată la instanța judecătorească competenta în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, se constată că este neîntemeiată întrucât și aceste prevederi legale se aplică în situația în care cererea a fost îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii. În ceea ce privește Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, se constată că a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în prezentul dosar nu a fost emisă în conformitate cu această lege.

Prin urmare, față de prevederile legale mai sus menționate, se constată că sub aspect teritorial Legea nr. 19/2000, stabilește o competență derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia cererile care nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S., sau a caselor teritoriale de pensii, se soluționează de instanța în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, fiind o competență teritorială exclusivă, ce nu poate fi înlăturată de către părți sau de către instanță. La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin sentința civilă nr. 4518 din 15 mai 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Astfel, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării' Tribunalului Hunedoara (25 februarie 2011), reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art.725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ. Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Art. 132 prevede că:„(1) Casele de pensii sectoriale se înființează în sub ordinea Ministerului Apărării Naționale, M.A.I.

și Serviciului Roman de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1). Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. 1) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi". Având în vedere aceste dispoziții legale, pentru stabilirea competenței teritoriale prezentând interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în baza art. 158 și următoarele C. proc.

civ. , raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța constată că aparține Tribunalului Hunedoara, în circumscripția căruia se află reședința contestatorului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, in cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Decizia nr. 18488 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 28 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese. Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Hunedoara a reținut, în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. În consecință, având în vedere faptul că, contestatorul are domiciliul în Deva, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.