ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3133/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.V., prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale, solicitând, în principal, anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei din 28 iulie 2010, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a solicitat anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plătii efective.

Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1680/LM/2011 din 28 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând, în esență, că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, iar în speță cererea este îndreptată împotriva unor instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.

Astfel, s-a constatat că sub aspect teritorial, Legea nr. 19/2000 stabilește o competență derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia cererile care nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii, se soluționează de instanța în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, fiind o competență teritorială exclusivă, ce nu poate fi înlăturată de către părți sau de către instanță.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2247 din 08 martie 2012, a apreciat că litigiul nu este de competența sa întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Hunedoara, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale , aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței este legea nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că instanța competentă în soluționarea litigiului este Tribunalul Hunedoara. În consecință, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara și întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență. Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: La data de 28 februarie 2011, când reclamantul a sesizat instanța cu anularea deciziei din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare ce a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, erau în vigoare dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 01 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu pot ultraactiva. În aceste condiții, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere aceste dispoziții și faptul că reclamantul are domiciliul în localitatea Vulcan, județul Hunedoara, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Hunedoara, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.