ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4659/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4659/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 22
februarie 2011 reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării
Naționale, Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale anularea
Deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza
Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei din 9 decembrie 2005, precum și a
drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate. În
subsidiar, s-a solicitat anularea Deciziei de pensie din 31 decembrie 2010,
privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei
Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale de a emite o nouă
decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile
realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie obligați
pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu rata
inflației la data plății efective.
Prin Sentința nr.
1431/LM din 9 noiembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr.
19/2000.
Prin Sentința civilă
nr. 6979 din 28 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de
muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în
favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1)
din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a
înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî
astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a
fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în
raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea
nr. 263/2010.
Prin legea nouă,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și
Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în
această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Normele de procedură
civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,
astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă
în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine
instanței de la domiciliul reclamantului.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Cererea dedusă
judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a
pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și
anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată a
fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 22 februarie 2011.
Este adevărat că la
data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost
abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași
articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat
în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de
competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.
263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Față de
considerentele expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în Deva,
Județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine
Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS