ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4447/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 24 februarie 2011, sub nr. 2128/97/2011, contestatorul

G.A.S. a chemat în judecată pe intimații Ministerul Apărării Naționale, Casa de

Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă

de intimați din 31 decembrie 2010, și menținerea drepturilor de pensie stabilite

anterior.

Prin sentința

nr. 1513/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că

în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competență

teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor

emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 5732 din 3 iunie 2013, prin care și-a declinat,

la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Hunedoara

și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată

în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 24 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 24 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 octombrie 2013.