ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2014

Asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la

data de 4 martie 2011, sub nr. 2485/97/2011 contestatorul B.I.P. a chemat în

judecată pe intimații Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă

de intimată din 31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite

anterior.

Prin sentința

nr. 16S5/ LM din 28 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale,

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în

stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o

competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a

cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva

deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit

prin declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale,

a

pronunțat sentința civilă nr. 8027 din 19 septembrie 2013, prin care și-a

declinat, ia rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate,

Tribunalul Hunedoara și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a

hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000

a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie de legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea

nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I.

și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se

soluționează de către instanța de ia domiciliul reclamantului.

Normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C.

proc. civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea

nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a

cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul

Hunedoara.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal

sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N.

Decizia

contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței

s-a făcut Ia data de 04 martie 2011.

Este adevărat că la data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului

”

.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare,

la data sesizării instanței, și anume 04 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a

modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de ia domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.