ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 97/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, la 23 mai 2013, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin M.A.N. și M.F.P., prin D.G.F.P. Suceava, solicitând, în temeiul Legii nr. 221/2009, obligarea acestora la plata de despăgubiri pentru perioada de un an și jumătate în care a fost încarcerat ca urmare a politicii nedrepte și abuzive a regimului comunist. La 26 septembrie 2013, Liga Dreptății împotriva Corupției și Abuzurilor din România - EU, Centrul Rădăuți (în continuare, LD.I.C.A.R. - EU, Centrul Rădăuți) a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului. Prin Sentința civilă nr. 1871 din 24 octombrie 2013, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis excepția prescripției, a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul C.R.

și a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de L.D.I.C.A.R. - EU, Centrul Rădăuți. Împotriva acestei sentințe, C.R. a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 115 din 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs C.R., întemeindu-și în mod generic calea de atac pe prevederile art. 488 N.C.P.C. În susținere, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că nu i se poate opune excepția tardivității, întrucât a intrat în posesia actelor solicitate de M.A.N. la mai mult de trei ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, din culpa autorităților, care nu i le-au transmis în timp util.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) N.C.P.C., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților. La 12 noiembrie 2014, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a indicat adresa sa valabilă și a reiterat faptul că nu este reprezentat de avocat, întrucât veniturile realizate nu îi permit, arătând că anularea recursului pentru acest motiv constituie o gravă discriminare. La 11 noiembrie 2014, M.A.N. a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că se impune anularea recursului, în temeiul art. 493 alin. (3) N.C.P.C.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, așa încât dispozițiile art. 486 alin. (3) N.C.P.C. nu mai includ aceste mențiuni în categoria cerințelor sancționate cu nulitatea. În acest context, trebuie subliniat că la pronunțarea prezentei decizii, instanța supremă va avea în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia sus-menționată, chiar dacă aceasta este ulterioară formulării cererii de recurs și realizării procedurii de regularizare a acesteia.

Această concluzie se impune, pentru a da eficiență deciziei de neconstituționalitate, pentru că o soluție contrară ar încălca forța general obligatorie a acesteia. Prin urmare, recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) N.C.P.C. În continuare, în baza art. 489 alin. (3) N.C.P.C., Înalta Curte, din oficiu, invocă motivele de casare de ordine publică prevăzute de art. 488 pct. 1 și 5 din același Cod. Astfel, luând în examinare, cu prioritate, motivele de recurs de ordine publică invocate din oficiu, înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 488 pct. 1 N.C.P.C., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Iar conform art. 488 pct. 5 N.C.P.C., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În speță, prin sentința civilă nr. 1871 din 24.10.2013, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis excepția prescripției și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul C.R. în temeiul Legii nr. 221/2009. Conform prevederilor art. 457 alin. (1) N.C.P.C., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile având ca obiect acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, sunt supuse recursului, care este de competența curții de apel.

În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 1871 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, era supusă numai recursului, așa încât în mod nelegal instanța de control judiciar a soluționat un apel, în compunerea prevăzută de lege pentru respectiva cale de atac. Conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile, în complet format din trei judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Cum Decizia nr. 115 din 12 martie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în complet format din doi judecători, motivele de casare invocate din oficiu se dovedesc a fi fondate; așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant C.R., va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor.

Cu ocazia rejudecării, această instanță va avea în vedere și celelalte critici expuse în memoriul de recurs, precum și toate apărările invocate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C.R. împotriva Deciziei civile nr. 115 din 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.