ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4393/2012

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 28 februarie 2011, T.N.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din

Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie nr. 18649 din 17 ianuarie

2011.

Tribunalul Hunedoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1348/LM

din 6 iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale.

S-a reținut că decizia

contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza Legii nr.

119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura

Legii nr. 19/2000.

Invocându-se

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

ci împotriva unor alte instituții și că pârâții își au sediul în București, a

fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

În ceea ce privește

Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale s-a

constatat că a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010 care a intrat în

vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în dosar nu

a fost emisă în conformitate cu această lege.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

2856 din 26 martie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, în

vederea soluționării acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010, prin

raportare la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că pentru stabilirea competenței

teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de

competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de

altfel, a fost abrogată.

S-a constatat astfel

că aparține Tribunalului Hunedoara competența soluționării cauzei, cu atât mai

mult cu cât decizia contestată a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art.

156 din Legea nr. 19/2000 prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte

cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat

competența de soluționare a c

ererilor

îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele

de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Or, în speță, se

constată în plus că

decizia a cărei anulare se

solicită, deși emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, este

datată 17 ianuarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara,

competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2012.