ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 3 februarie 2011, contestatorul B.G. în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, și Ministerul Apărării Naționale a formulat contestație împotriva Deciziei de pensionare nr. 96588 din 31 decembrie 2010, solicitând instanței anularea deciziei contestate, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, menținerea în plată a deciziei de stabilire a pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, la care să se adauge dobânda legală calculată începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei anterioare.

La termenul din data de 21 aprilie 2011, a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale iar prin Sentința nr. 664 din 21 aprilie 2011 Tribunalul Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 272 din 10 ianuarie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, înaintând cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut incidența în speță a art. 154 din Legea nr. 263/2010 în vigoare la momentul introducerii acțiunii, care a abrogat Legea nr. 19/2000, că o lege abrogată nu poate ultraactiva, pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, în raport de art. 22 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Brașov este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței.

În speță, promovarea acțiunii s-a realizat la 3 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în speță Tribunalul Brașov, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - DG