ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 3 februarie 2011,

contestatorul B.G. în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale, și Ministerul Apărării Naționale a formulat

contestație împotriva Deciziei de pensionare nr. 96588 din 31 decembrie 2010,

solicitând instanței anularea deciziei contestate, privind recalcularea pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, menținerea în plată a deciziei de stabilire a

pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de

serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform

Legii nr. 119/2010, la care să se adauge dobânda legală calculată începând cu

data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei anterioare.

La termenul din data

de 21 aprilie 2011, a fost invocată din oficiu excepția necompetenței

teritoriale iar prin Sentința nr. 664 din 21 aprilie 2011 Tribunalul Brașov a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București

motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 272

din 10 ianuarie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov, înaintând cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În pronunțarea

acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut incidența în speță a art. 154

din Legea nr. 263/2010 în vigoare la momentul introducerii acțiunii, care a

abrogat Legea nr. 19/2000, că o lege abrogată nu poate ultraactiva, pentru a

impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, în raport de art.

22 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Brașov este competent

teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță în

stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la

momentul sesizării instanței.

În speță, promovarea

acțiunii s-a realizat la 3 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca

efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în

respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă

teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, în speță Tribunalul Brașov, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat de GGC - DG