ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2180/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 25 mai 2011, contestatorul N.E. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, și Ministerul Apărării Naționale a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare din 31 decembrie 2010 solicitând instanței anularea deciziei contestate, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, la care să se adauge dobânda legală calculată începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei anterioare.

La termenul din data de 19 septembrie 2011 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale. Prin sentința civilă nr. 1715/F din 19 septembrie 2011 s-a admis excepția de necompetența teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, cu motivarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită. Pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la 29 septembrie 2011. La termenul de judecată din data de 20 martie 2013, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale, în raport cu dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 2709 din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de comptență și s-a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru soluționarea conflictului negativ de competență. S-a reținut că acest text de lege prevede că, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului adică al Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.

pentru că aceste case de pensii erau structuri în cadrul ministerelor sau S.R.I. și prin interpretarea coroborată a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004, competența aparținea Tribunalului București. La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale.a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 25 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului. Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. Când o lege specială (nr. 19/2000), care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și o altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competența din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare . Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar aceasta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc.

civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află localitatea Bistrița Năsăud, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Bistrița Năsăud (copia actului de identitate), Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Bistrița Năsăud, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.