ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2180/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2180/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra conflictului negativ
de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 25 mai 2011,
contestatorul N.E. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării
Naționale, și Ministerul Apărării Naționale a formulat contestație împotriva deciziei
de pensionare din 31 decembrie 2010 solicitând instanței anularea deciziei contestate,
privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, obligarea pârâtei la plata
diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia
recalculată conform Legii nr. 119/2010, la care să se adauge dobânda legală calculată
începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei anterioare.
La termenul din data de 19 septembrie 2011
a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 1715/F din 19
septembrie 2011 s-a admis excepția de necompetența teritorială și a fost declinată
competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, cu motivarea că în speță
sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea
nr.
19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.
Pe rolul Tribunalului București, secția
a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la 29
septembrie 2011.
La termenul de judecată din data de 20
martie 2013, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale,
în raport cu dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 2709 din 20 martie
2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă
și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului
București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Bistrița Năsăud.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul
negativ de comptență și s-a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru
soluționarea conflictului negativ de competență.
S-a reținut că acest text de lege prevede
că, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului
Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de
competența instanței de la sediul pârâtului adică al Ministerului Apărării Naționale,
a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. pentru că aceste case de pensii
erau structuri în cadrul ministerelor sau S.R.I. și prin interpretarea coroborată
a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004, competența
aparținea Tribunalului București.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele
case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale.a Ministerului Administrației
și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie
se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că
„(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare
a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.
19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Decizia de recalcularea a cărei anulare
se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea
de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar
la data de 25 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea
expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea
în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în
care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune
problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută
la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată
aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și
Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate
la C. proc. civ.
Când o lege specială (nr. 19/2000), care
reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,
este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și o altă lege specială (nr. 119/2010)
care face trimite la normele de competența din legea abrogată, se aplică noua lege,
competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare .
Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu
face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar aceasta reprezintă legea generală
în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul
în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind
o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la
norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru
a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de
procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru
o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la
momentul judecății.
Înalta Curte, constatând existența unui
conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă
necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22
alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea
Tribunalului Bistrița Năsăud, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul a
învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei
de recalculare a pensiei și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și obligarea
pârâtei să-i plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum
și dobânda legală aferentă.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea
nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere la prevederile
Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei
a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156 din
Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența
de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale
de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului
Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de
competența
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele
de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea
nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile
art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate
ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege
ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de
față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se
află localitatea Bistrița Năsăud, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului
Bistrița Năsăud (copia actului de identitate), Înalta Curte constată că soluționarea
prezentei cauze îi revine Tribunalului Bistrița Năsăud.
În
consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând
și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența
de soluționare a cauzei la Tribunalului Bistrița Năsăud, căreia i se va trimite
dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30
mai 2013.