ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3514/2013

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bistrița Năsăud la data de 11 februarie 2011 reclamantul Ș.I.S.

a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea

deciziei de recalculare a pensiei din 13 decembrie 2010, menținerea deciziei din

15 iunie 2003, obligarea pârâților la plata sumei reprezentând diferența dintre

pensii, cu dobânda legală, precum și suspendarea efectelor deciziei atacate și menținerea

în plată a cuantumului pensiei stabilit conform Legii nr. 164/2001.

Tribunalul Bistrița Năsăud, secția

I

civilă, prin sentința nr. 1840/F din 10

octombrie 2011

a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu, de instanță. A declinat competența

de soluționare a acțiunii civile în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în cauză s-a formulat o

contestație împotriva unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii

nr. 119/2010.

Pornind de la prevederile art. 7 din Legea

nr. 119/2010, Tribunalul a reținut că instanța competentă se stabilește potrivit

Legii nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, iar conform

art. 156 din lege, observând că acțiunea nu ieste îndreptată împotriva C.N.P.A.S.

pentru a atrage competența instanței de la domiciliul reclamantului, a reținut că

instanța competentă este cea de la sediul pârâților, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București, secția a VIII

a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4238 din

25 aprilie 2013,

a admis excepția

de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud. A înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut, față de prevederile art. 154

din Legea nr. 263/2010, că la intrarea în vigoare a acestui act normativ; competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale

de pensii sau de casele de pensii sectoriale a fost modificată, în sensul că acestea

se soluționează de instanța de la domiciliul reclamantului.

Totodată, potrivit art. 156, prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale se completează cu dispozițiile

C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare,

cu referire la art. 725 din cod.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud,

în considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile; legale

ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat

expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora "pelelalte

cereri se adresează

instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură

a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor; (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de

Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit

art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În

ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010

unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește

o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că

potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie

(art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi; de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare,

inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În

considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul

are domiciliul în județul Bistrița Năsăud, competența soluționării acțiunii formulată

de acesta revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.