ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1800/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011 sub nr. 578/112/2011,

contestatorul M.L.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații

Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 24 decembrie

2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. din 29

ianuarie 2003 și obligarea intimaților la plata diferențelor de drepturi de

pensie, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data de 1 ianuarie

2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; suspendarea efectelor

deciziei contestate și menținerea în plată a cuantumului pensiei conform Legii

nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările

ulterioare; plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1664/F/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea către Tribunalul

București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se

solicită.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 2063

din 1 martie 2013 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din

oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud iar în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ

de competență.

În pronunțarea

acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut că față de data introducerii

acțiunii în speță sunt incidente, în determinarea instanței competente,

dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că

Tribunalul Bistrița-Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei

pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță în

stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la

momentul sesizării instanței.

În speță, promovarea

acțiunii s-a realizat la 11 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având

ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în

respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în cauză instanța competentă

teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Bistrița-Năsăud,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN