ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1800/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011 sub nr. 578/112/2011, contestatorul M.L.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 24 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. din 29 ianuarie 2003 și obligarea intimaților la plata diferențelor de drepturi de pensie, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; suspendarea efectelor deciziei contestate și menținerea în plată a cuantumului pensiei conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare; plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1664/F/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea către Tribunalul București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 2063 din 1 martie 2013 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud iar în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut că față de data introducerii acțiunii în speță sunt incidente, în determinarea instanței competente, dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul Bistrița-Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat la 11 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN