ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4184/2013

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ.,

asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului

Bistrița Năsăud la data de 12 februarie 2011, contestatorul Z.S., prin Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Filiala Bistrița Năsăud

a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună: anularea deciziei contestate din 28 decembrie 2010, privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, menținerea deciziei din 20 ianuarie 2009 privind

calcularea pensiei de serviciu, stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001,

obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform

Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, la care să

se adauge dobânda legală aferentă, reprezentând diferența dintre cele două decizii,

calculată și până la data plății efective a pensiei inițiale.

Prin sentința nr. 1835/F

din 10 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare

a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 30 mai 2013,

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București.

Prin sentința civilă

nr. 5590 din 30 mai 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale

și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud.

În motivarea hotărârii,

tribunalul a reținut că

domiciliul

contestatorului Z.S. este în județul Bistrița Năsăud și potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.”

La intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare

se solicită a fost emisă la 28 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea

de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar

la data de 12 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă

sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi

speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială (nr.

19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire

la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege

specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată,

se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție

în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la conflictul

negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii

nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 28 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

12 februarie 2011.

Este adevărat că la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 12 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie

2013.