ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3926/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3926/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de
competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Bistrița Năsăud, secția civilă la 11 februarie 2011, reclamantul Z.K. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului
Apărării Naționale anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 4585 din 31
decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și menținerea
deciziei nr. 5859 din 05 martie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea
pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii
nr. 164/2011 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 01
ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și obligarea
la plata dobânzii legale aferente, calculată până la data plății efective a pensiei
inițiale.
Prin sentința nr. 1865/F/
din 17 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile
art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă
nr. 4388 din 29 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de
muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea
Tribunalului Bistrița Năsăud, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea
nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a
hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât
Legea nr. 19/2000 a fost
abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii
nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile
în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competența
teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de
pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a
Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că
cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă
sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel
că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art.
154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței
de la domiciliul reclamantului.
Cu privire la conflictul
negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22
alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă judecății
are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza
Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii
din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată a fost
emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de
11 februarie 2011.
Este adevărat că la data
emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost abrogată
odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin urmare, la data sesizării
instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde
dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,
iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea
în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor
cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele
case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației
și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de
către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile
art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt
de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză
este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării
instanței.
Față de considerentele
expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în Municipiul Bistrița Năsăud,
competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Bistrița
Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie
2013.