ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2013

Prin cererea

înregistrată la 25 mai 2011, reclamantul O.M. chemat în judecată pe intimații

Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale și a cerut anularea Deciziei de recalculare a pensiei nr. 49689 din

31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și

menținerea Deciziei nr. 095488 din 1 septembrie 2007 privind calcularea pensiei

de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu

stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr.

119/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei

inițiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data

plății efective a pensiei inițiale. În subsidiar, a arătat că contestă și

cuantumul pensiei stabilite în urma recalculării.

Prin Sentința nr. 1691F

din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în

raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin Sentința nr.

2198 din 6 martie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în raport de dispozițiile art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 25 mai 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 25 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, “Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, “Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în

Municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, competența soluționării acțiunii

formulată de acesta revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2013.

Procesat de GGC - DG