ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3794/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița Năsăud, contestatorul F.D. prin Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - Filiala Bistrița Năsăud, în contradictoriu

cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, a solicitat, în principal, ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă la data de 31

decembrie 2010 în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, menținerea în plată a deciziei de stabilire a pensiei de serviciu, obligarea

pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii

nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, și pensia recalculată conform Legii

nr. 119/2010, precum și plata dobânzii legale calculată la aceste diferențe.

Prin sentința

civilă nr. 1785/F din 03 octombrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 156 teza

a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

În motivarea hotărârii,

Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut că actul normativ care reglementează competența

teritorială în speță este Legea nr. 19/2000, lege care era în vigoare la data la

care a fost emisă decizia a cărei anulare se cere, și care stabilește competența

în favoarea instanței unde își are sediului/domiciliul pârâtul. De asemenea, instanța

a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice care reglementează competența teritorială în materie în

favoarea instanțelor aflate la sediul reclamantului, întrucât ar încălca principiul

neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 aln. 2 din Constituție, având

în vedere data intrării sale în vigoare, 01 ianuarie 2011.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte

de muncă și asigurări sociale. Intimata, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale prin întâmpinarea depusă la data de 21 martie 2013, a invocat

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința

civilă nr. 3363 din 04 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte

de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat

competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

În motivarea hotărârii,

Tribunalul București a reținut că domiciliul contestatorului F.D. este în Bistrița,

Județul Bistrița Năsăud și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată, în sensul că, cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,

cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului

la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt

legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială,

în speță Legea nr. 19/2000, care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege, în cazul de față

Legea nr. 263/2010, și există și o altă lege specială, Legea nr. 119/2010, care

face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege,

competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție

în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii

din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 11 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, 11 februarie 2011 era în vigoare Legea nr. 263/2010 care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale iar

potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2013.