ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3795/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița Năsăud contestatorul T.G., prin Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - Filiala Bistrița Năsăud, a solicitat

în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor și Casa de

Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei de recalcularea a pensiei din 27 decembrie 2010

emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, obligarea pârâtei

la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, de la data de 01 ianuarie

2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea acesteia la

plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei inițiale.

Prin sentința

civilă nr. 1896/F din 31 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția

I

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate

din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Pentru a pronunța

o astfel de hotărâre, Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut că actul normativ care

reglementează competența teritorială este Legea nr. 19/2000, lege care era în vigoare

la data la care a fost emisă decizia a cărei anulare se cere, și care stabilește

competența în favoarea instanței unde își are sediului/ domiciliul pârâtul. De asemenea,

instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice care stabilește competența teritorială în favoarea

instanțelor aflate la sediul reclamantului, întrucât, având în vedere data intrării

sale în vigoare, 01 ianuarie 2011, s-ar încălca principiul neretroactivității legii

civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 19

aprilie 2013, instanța, din oficiu, a luat act de excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința

civilă nr. 3964 din 19 aprilie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetentei

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud.

În motivarea hotărârii,

Tribunalul București a reținut că domiciliul contestatorului T.G. este în Bistrița,

județul Bistrița Năsăud și în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată, în sensul că, cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,

cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului

pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt

legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială

cum e, în speță, Legea nr. 19/2000 care reglementează un anumit domeniu și care

cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege,

Legea nr. 263/2010, și aveam o altă lege specială, Legea nr. 119/2010 care face

trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența

fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc.

civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 11 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului T.G., respectiv Tribunalul Bistrița

Năsăud.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2013.