ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2079/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul M.T.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziilor de recalculare a pensiilor din 27 decembrie 2010 emise de intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor; să se mențină deciziile din 30 noiembrie 2001 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001; obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G.

nr. 735/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la data plății efective a pensiei inițiale; suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării și menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilit conform Legii nr. 164/2001. Prin sentința nr. 1654 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale, iar la termenul de judecată din data de 28 februarie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 2053 din 28 februarie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă. În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului M.T.G.

este în localitatea B., județul Bistrița-Năsăud și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul." La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul ca cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. Când o lege specială (nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. l9/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului". Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență înart.

154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.