ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2079/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11

februarie 2011, contestatorul M.T.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimații

Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziilor

de recalculare a pensiilor din 27 decembrie 2010 emise de intimata Casa de Pensii

a Ministerului Administrației și Internelor; să se mențină deciziile din 30

noiembrie 2001 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul Legii

nr. 164/2001; obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu

stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010

și H.G. nr. 735/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată

a pensiei inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor

reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la data plății efective

a pensiei inițiale; suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării și

menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilit conform Legii nr. 164/2001.

Prin sentința nr. 1654 din 19

septembrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației

în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea

nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări

Sociale, iar la termenul de judecată din data de 28 februarie 2013, instanța, din

oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 2053 din 28

februarie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud,

secția civilă.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut

că domiciliul contestatorului M.T.G. este în localitatea B., județul Bistrița-Năsăud

și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul."

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I.) a fost modificată, în sensul ca cererile în această materie se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost

emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind

formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 11

februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă

a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire

la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială (nr. 19/2000) care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (nr.

119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică

noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc.

civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății este o contestație

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de

o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie

2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. l9/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență înart. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.