ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2182/2013

HOTĂRÂRE
30.05.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2182/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra conflictului negativ

de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 11

februarie 2011, contestatorul B.I. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor a solicitat

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare

din 27 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor,

menținerea deciziei din 9 iulie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită

în temeiul Legii nr. 164/2001; obligarea intimatei la plata diferențelor dintre

pensia de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 și pensia stabilită în baza

Legii nr. 119/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată

a pensie inițiale; obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferentă calculată

până la repunerea în plată a pensiei de serviciu; suspendarea efectelor deciziei

atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei de serviciu; cu cheltuieli

de judecată.

La termenul din data de 3 octombrie 2011

a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 1772/F din 3 octombrie

2011 s-a admis excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei la Tribunalul București, cu motivarea că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei.

Pe rolul Tribunalului București, secția

a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la 25

octombrie 2011.

La termenul de judecată din data de 25

martie 2013, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale,

în raport cu dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 2920 din 25 martie

2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă

și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul

negativ de comptență și s-a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut că acest text de lege prevede

că, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de

competența instanței de la sediul pârâtului adică al Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. pentru că aceste case de pensii

erau structuri în cadrul ministerelor sau S.R.I. și prin interpretarea coroborată

a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004, competența

aparținea Tribunalului București.

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,a Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că

„(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Decizia de recalcularea a cărei anulare

se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea

de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar

la data de 16 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în

care Legea nr. 119/2010

face trimitere la o lege care s-a abrogat

și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială

absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și

Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate

la C. proc. civ.

Când o lege specială (nr. 19/2000), care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și o altă lege specială (nr. 119/2010)

care face trimite la normele de competența din legea abrogată, se aplică noua lege,

competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul

în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind

o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru

a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru

o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la

momentul judecății.

Înalta Curte, constatând existența unui

conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă

necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamantul a

învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei

de recalculare a pensiei și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și obligarea

pârâtei să-i plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum

și dobânda legală aferentă.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea

nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere la prevederile

Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei

a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența

de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale

de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea

nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile

art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate

ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege

ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de

față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se

află sat T., comuna T., județul Bistrița Năsăud, conform înscrisului aflat la dosarul

Tribunalului Bistrița Năsăud (copia actului de identitate), Înalta Curte constată

că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

În consecință, față de considerentele anterior

expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Bistrița Năsăud, căreia i se

va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

mai 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-09
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2079/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul M.T.G. a
ÎCCJ 2013-04-24
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2013
Asupra conflictului negativ de competența, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, sub număr de Dosar 507/112/2011, contestatorul F.F. a chemat în judecată
ÎCCJ 2013-06-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3217/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, la 12 februarie 2011, reclamantul H.L. prin Sindicatul C.M.D.R.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâț
ÎCCJ 2013-06-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3218/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, la 12 februarie 2011, reclamantul S.A. prin Sindicatul C.M.D.R.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Minis
ÎCCJ 2013-05-30
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2180/2013
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 25 mai 2011, contestatorul N.E. în contradictoriu cu in
Sursă