ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3031/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița - Năsăud sub număr de Dosar 700/112 din 18 februarie 2011,

contestatarul A.I., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă

și în Retragere (a chemat în judecată pe intimatul Ministerul Administrației și

Internelor și pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor,

solicitând instanței să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din

27 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor

și menținerea deciziei nr. 142974/13.012008 privind calcularea pensiei de serviciu,

obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform

Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de

01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea

acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei

inițiale. A mai solicitat și suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1897/F/2011 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud,

secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu,

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 158

teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența teritorială revine

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost

înregistrată sub nr. 72343/3/2011.

Tribunalul București

a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, prezintă interes

legea în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind Legea nr. 283/2010,

care a modificat norma de competență reglementată prin art. 158 din Legea nr. 19/2000,

lege de altfel abrogată odată cu intrarea în vigoare a noii Legi nr. 263/2010, conform

cărei competența aparține instanței de la domiciliul contestatorului.

Astfel, în raport

de dispozițiile Legii nr. 283/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., ținând

cont și de prevederile art. 721 din același act normativ, s-a apreciat că, în speță,

competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În consecință,

prin sentința civilă nr. 3854 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente;

Înalta Curte constată

că reclamantul A.I. prin sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă

și în retragere a învestit instanța cu o cerere prin cate solicita anularea deciziei

de recalculare a pensiei nr. 142974 din 27 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii

a Ministerului Administrației și Internelor și menținerea deciziei nr. 142974/13

ianuarie 2008 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei Ia plata

diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia

recalculată conform Legii nr. 119/2010 de Ia data de 01 ianuarie 2011 și până la

repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale

aferente până la data plății efective a pensiei inițiale, precum și suspendarea

efectelor deciziei atacate.

Este adevărat

că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisa la 27 decembrie 2010 în baza

Legii nr. 119/2010 dar este de necontestat ca A.I. a depus cererea de anulare la

instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 18 februarie 2011 și,

prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 283/2010.

Dispozițiile

art. 198 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000

la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 158 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedura civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultra activa pentru a impune o competență diferită de cea stabilită

de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află în județul Bistrița-Năsăud, instanța reține competența

teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul A.I. prin sindicatul cadrelor militare

disponibilizate în rezervă și în retragere în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud,

secția

I

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 octombrie 2013.