ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1828/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, sub număr de Dosar 574/112/2011, contestatorul

M.G. a chemat în judecată pe intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de

Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună anularea

deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii

a Ministerului Apărării Naționale și menținerea deciziei din 05 martie 2009 privind

calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia

de serviciu stabilită conform Legii nr. 184/2001 și pensia recalculată conform Legii

nr. 119/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei

inițiale, cu obligarea acesteia Ia plata dobânzii legale aferente până la data plății

efective a pensiei inițiale. A mai solicitat și suspendarea plății pensiei reduse

ca urmare a recalculării.

Prin sentința

civilă nr. 1663/F/2011 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud,

secția civilă, a fost admisă excepția necompetențeî teritoriale, invocată, din oficiu,

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156

teza a

II-

a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența

teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost

înregistrată sub nr, 63835/3/2011.

Tribunalul București,

a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul

că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

S-a reținut că

Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată

la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile

Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând și prevederile

art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reținută

competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 1539 din 14 februarie 2013 a Tribunalului București, secția a Vlll-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență,

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul M.G. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea

deciziei de pensie din 31 decembrie 2010. menținerea drepturilor de pensie stabilite

prin decizia din 05 martie 2009 și plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită

conform Legii nr. 184/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la

data de 01 ianuarie 2011 și până Ia repunerea în plată a pensiei inițiale, precum

și plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei inițiale.

Este adevărat

că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă Ia 31 decembrie 2010 în baza

Legii nr. 119/2010. dar este de necontestat că M.G. a depus cererea de anulare la

instanța de la domiciliul reclamantului pensionar Ia data de 11 februarie 2011 și,

prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile

art. 198 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000

la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 158 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită

de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află în orașul Bistrița, județ Bistrița-Năsăud, instanța

reține competenta teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul M.G. în Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 aprilie 2013.