ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2480/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, sub număr de Dosar 577/112/2011, contestatorul M.D. prin S.C.M.D. a chemat în judecată pe intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa ele Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 7 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și menținerea deciziei din 14 ianuarie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 și până Ia repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea acesteia Ia plata dobânzii legale aferente până Ia data plății efective a pensiei inițiale.

A mai solicitat și suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării. Prin sentința civilă nr. 1789/F/2011 din 3 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a ll-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul. Pe rolui Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. 68308/3/2011.

Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, prezintă interes legea în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind Legea nr. 263/2010 intrată în vigoare Ia data de 1 ianuarie 2011 și care a modificat norma de competență reglementata prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege de altfel abrogată odată cu intrarea în vigoare a noii Legi nr. 263/2010, conform cărei competența aparține instanței de la domiciliul contestatorului. Astfel, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 715 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 721 din același act normativ, s-a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În consecință, prin sentința civilă nr. 3061 din 28 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competența între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul M.D. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie din 7 decembrie 2010 și menținerea deciziei din 14 ianuarie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de Ia data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei inițiale.

A mai solicitat și suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării. Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 7 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că M.D. a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011 și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr, 19/2000 la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a caret anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S.

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domîeiiiuî sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire Ia normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în orașul B., județul Bistrița-Năsăud, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul M.D. în Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.