ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2295/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul C.V.

prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, prin mandatar SPA D., M., M. și Asociații, a chemat în judecată intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 44390 din 10 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și menținerea deciziei nr. 090127 din 15 iunie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a pensiei inițiale.

Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării. Prin sentința civilă nr. 1659/F din 19 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 553/112/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat la dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare." Art. 156 din Legea nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Raportat la normele legale precitate, Tribunalul Bistrița-Năsăud a apreciat că în această materie operează competența teritorială exclusivă, de ordine publică, ce revine instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, pentru contestațiile împotriva deciziilor sectoriale de pensii (cazul de față), iar numai în cazul contestațiilor îndreptate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii instanța competentă este cea de la domiciliul reclamantului. În același sens s-a reținut că stabilirea competenței teritoriale la domiciliul reclamantului este o excepție de la regula de drept comun instituită de art. 5 C. proc.

civ. privind competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului, care urmând regimul juridic al excepțiilor, este de strictă interpretare. În concluzie s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincție între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 63650/3/2011, la data de 28 septembrie 2011 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 425 din 17 ianuarie 2012, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, declinării competenței în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut următoarele: Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Gorj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Aliniatul (2) al articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o. În raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Gorj, pentru următoarele considerente: Decizia de recalculare a pensiei nr. 44390 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 10 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" La data de 01 ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată. Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Având în vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 10 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare. Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727 C. proc.

civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc." Deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, acestea constituind norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul C.V. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVA ȘI IN RETRAGERE, prin mandatar societatea profesională de avocați D., M., M. și Asociații cu sediul în orașul Bistrița, jud. Bistrița Năsăud și intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, Sector 5 și CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, Sector 5, având ca obiect anulare decizie recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mal 2012.