ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2706/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2706/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 18 mai 2011, contestatorul D.D.V.
reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare disponibilizate în Rezervă și în
Retragere a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării
Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, ca
prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de pensie din
31 decembrie 2010 emisă de intimată și menținerea pensiei stabilite anterior,
plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.
Prin Sentința civilă
nr. 1842/F/2011 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția
civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu,
declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului
București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000. După
declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 29282/3/2011, la data
de 25 noiembrie 2011.
La termenul de
judecată din data de 8 aprilie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția
necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin Sentința civilă
nr. 3481 din 8 aprilie 2013, Tribunalul București a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
În motivarea
hotărârii, tribunalul a reținut că pricina a fost înregistrată la Tribunalul
Bistrița-Năsăud la data de 18 mai 2011, ori începând cu data de 1 ianuarie 2011
a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care la art. 154 alin. (1) prevede că
cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Instanța a constatat
că noul text de lege, respectiv art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul
reclamantului, indiferent că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una imperativă de la
care părțile nu pot face derogare. Cum prezenta acțiune a fost introdusă
inițial la data de 18 mai 2011, când deja era în vigoare Legea nr. 263/2010,
iar reclamantul are domiciliul în Bistrița, competența teritorială exclusivă
revine Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Constatând intervenit
conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.
22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și
Justiție în vederea soluționării acestuia.
Cu privire la conflictul
negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă
judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în
baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de
pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată a
fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 18 mai 2011.
La data emiterii
deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156
prevedea că "Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și
asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a
fost însă abrogată odată cu întrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie
2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume 18 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,
care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit
alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.".
Rezultă că odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat
în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 726 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență
aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în
vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se
adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă
teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Bistrița-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 septembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ