ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6376/2013

Decizia nr. 6376/2013

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 254 din 20 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 5060 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte:

I. Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este nefondat.

În speța de față, Înalta Curte a reținut că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a expus în detaliu argumentele pentru care a reținut neîndeplinirea condițiilor necesare pentru suspendarea actului administrativ contestat.

II. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

În speța de față, în mod indiscutabil, Ordinul nr. 671 din 30 iulie 2010 emis de către Președintele C.N.P.A.S., în temeiul prevederilor art. 10 din H.G. nr. 737/2010, este un act administrativ cu caracter normativ prin care s-a aprobat modelul deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.

De asemenea, în speță, a fost îndeplinită condiția procedurală a recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, aspect necontestat în prezenta cale extraordinară de atac.

În speța de față, instanța de control judiciar a apreciat că argumentele prezentate de către partea aflată în discuție nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei administrative contestate.

Mai precis, după cum a arătat și prima instanță, ordinul analizat are un caracter strict tehnic, întrucât reglementează modelul deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu și, în consecință, nu se poate susține că intră în contradicție cu actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis.

În speță, nu este îndeplinită nici condiția prevenirii pagubei iminente, impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

În cauza de față, recurentul-reclamant nu a probat iminența producerii pagubei invocate.

În concret, actul administrativ contestat nu afectează drepturile de pensie ale recurentului, deoarece nu stabilește algoritmul de calcul, ci doar reglementează forma deciziei de recalculare a pensiei.

Prin urmare, reducerea drepturilor de pensie ale recurentului s-a produs în temeiul Legii nr. 119/2010 și nicidecum al executării ordinului supus analizei instanței de contencios administrativ.

III. Înalta Curte reține că recurentul nu a prezentat argumentele subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, invocând în drept dispozițiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ.

Criticând într-o manieră detaliată decizia instanței de recurs, contestatorul solicită, în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, reprezentată legal de Președintele C.N.P.A.S., în calitate de ordonator principal de credite 2, admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, anularea Deciziei nr. 254 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la data de 20 ianuarie 2012, în Dosarul nr. x/2/2011, admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea Sentinței civile nr. 5060 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la data de 13 septembrie 2011, în Dosarul nr. x/2/2011, ca fiind vădit nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 671 din data de 30 iulie 2010 privind modelul deciziei de recalculare, emis de către Președintele C.N.P.A.S. în temeiul prevederilor art. 10 din H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu (...) act administrativ unilateral cu caracter normativ (...) subsecvent H.G. nr. 737/2010, prin care se încalcă dispozițiile art. 74 alin. (5) și art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată și prevederile Convenției încheiată cu Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, înregistrată la Camera Deputaților sub nr. x din 10 ianuarie 2007, menținerea în plată a pensiei de serviciu (...) așa cum a fost actualizată în baza Deciziei din data de 7 ianuarie 2010, adică, 3.474 RON în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, C. civ., obligarea pârâtei instituție publică a administrației centrale la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune interese morale pentru: "purtarea abuzivă", "prejudiciul cauzat" și "stresul suferit".

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de contestator, precum și de reglementările incidente, Înalta Curte constată că se impune anularea contestației formulate în prezenta cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În această materie legea nu prevede condiții speciale pentru întocmirea cererii, astfel încât se vor aplica dispozițiile art. 112 C. proc. civ. cu privire la elementele cererii de chemare în judecată.

Întrucât dispozițiile legale în materie nu cuprind norme derogatorii de la cele de drept comun, rezultă că, în ceea ce privește cuprinsul cererii de contestație, sunt aplicabile prevederile art. 82 C. proc. civ., care impun obligația semnării cererii, reluată și prin art. 112 alin. (6) C. proc. civ.

Față de faptul că această contestație în anulare nu este semnată de către contestator, deși acesta a fost citat cu mențiunea de a se prezenta pentru a semna acțiunea, Înalta Curte o va anula pentru considerentele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 254 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI