ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4341/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

Prin încheierea de

ședință de la data de 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Sibiu a fost sesizată

Curtea de Apel Alba-Iulia cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr.

737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind suspendată soluționarea

cauzei până la soluționarea excepției invocate.

2.Hotărârea Curții de

Apel

Prin sentința nr. 83

din 29 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost respinsă excepția de

nelegalitate, invocată de reclamantul R.V., în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Sibiu și Guvernul României.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că ceea ce se contestă, din perspectiva neconformității

ei cu prevederile constituționale și ale tuturor reglementărilor europene care ocrotesc

dreptul de proprietate, este măsura recalculării pensiilor de serviciu prevăzute

la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

Instanța a reținut că

măsura recalculării nu a fost instituită prin H.G. nr. 737/2010, ci prin Legea

nr. 119/2010, iar hotărârea de guvern în discuție a fost emisă în executarea acestei

legi și constatând că toate argumentele contestatoarei vizează de fapt însăși conformitatea

legii cu constituția, a concluzionat că nu intră în competența instanței de contencios

administrativ această analiză, fiind în competența fie a instanței de contencios

constituțional, fie a instanței de asigurări sociale învestită cu dezlegarea pe

fond a cauzei.

R.V.

Prin motivele de recurs

formulate în cauză R.V. a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică,

indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

ca temei al recursului formulat.

Recurenta a arătat că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât atunci când a respins

excepția de nelegalitate invocată nu a analizat cu atenție prevederile art. 15

alin. (2) din Constituția României.

A precizat că măsura privind

recalcularea pensiilor de serviciu stabilite prin legi speciale, aflate în plată

la data modificării acestui sistem reprezintă în mod indiscutabil o încălcare gravă

a principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile constituționale

indicate.

Recurenta a arătat că

instanța de fond a ignorat principiul egalității în drepturi și principiul priorității

convențiilor internaționale în raport cu legislația internă privind drepturile și

libertățile fundamentale.

De asemenea, recurenta

a arătat că instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii atacate de

principiul liberului acces la justiție și de principiul dreptului la un proces echitabil.

S-a arătat că principiul

dreptului la proprietatea privată nici nu a fost analizat de instanța de fond, susținându-se

că dreptul său la pensia de serviciu intră în categoria bunurilor care fac obiectul

dreptului de proprietate și, pe cale de consecință, al protecției instituite de

Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, precum și al protecției statuate prin

art. 44 din Constituție.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Recurentul-reclamant a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind constatarea nelegalității,

pe calea excepției reglementate de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a

H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui

nelegalitate se invocă, recurentului - reclamant i s-a diminuat substanțial dreptul

de pensie stabilit anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat.

Examinând criticile formulate

de recurentă, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală, întrucât în raport de actele și lucrările dosarului, nu poate fi reținută

nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ ce face obiectul prezentei

cauze.

Înalta Curte reține că,

prin acțiunea introductivă, recurentul-reclamant critică reducerea cuantumului pensiei

de serviciu, de care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010,

în urma recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare

prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea

nr. 119/2010.

Înalta

Curte, din analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reținut elemente de

nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate

în procedura cu care este învestită.

Într-adevăr,

H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al

art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor.

Verificând

concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea

căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai

o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită

aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind

nomele de tehnică legislativă.

În realitate,

prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul

actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „

Pensiile

prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special,

cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu

anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut

de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare” și art. 7

alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, Înalta Curte

reține că nu există argumente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010

ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte,

acest act normativ cu forță juridică superioară

a făcut deja obiectul

controlului de constituționalitate, sub aspectele criticate de reclamant, așa cum

a detaliat și prima instanță.

Văzând soluția dată pe

fondul excepției de nelegalitate, Înalta Curte va menține hotărârea atacată și,

pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C. proc. civ., va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.V., împotriva sentinței civile nr. 83 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 septembrie 2011.