ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5440/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5440/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantele A.L., D.C., A.M.,

F.V., S.I., M.R. și C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind Metodologia de calcul

a categoriilor de pensii prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acordate prin legi

speciale, precum și anularea acestei hotărâri, cu obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au susținut că au făcut parte din personalul auxiliar de

specialitate, după caz, al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe

lângă acestea, beneficiind de pensii de serviciu potrivit dispozițiilor Legii

nr. 567/2004, iar prin H.G. nr. 737/2010 aceste pensii urmează să fie

recalculate, cuantumul lor fiind mult diminuat.

Au mai arătat că,

deși hotărârea a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 119/2010,

supusă controlului de constituționalitate, dreptul lor la pensia de serviciu,

instituită în virtutea statutului lor profesional, este reglementat nu numai de

legislația internă ci și de dispozițiile C.E.D.O., prioritare în raport de

dreptul intern.

În opinia

reclamantelor, recalcularea pensiilor speciale aflate în plată încalcă dreptul

de a beneficia de proprietatea pe care o dețin titularii, raportat la

prevederile art. 1 din Protocolul 1 și art. 14 din C.E.D.O., fiind

invocate hotărârile pronunțate de C.E.D.O. în cauzele Buchen c/a Republicii

Cehia, Andrejeva c/a Letonie, Gaygusuz c/a Austriei, precum și principiul

neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

De asemenea,

recalcularea pensiei potrivit noilor criterii este apreciată ca echivalând cu o

expropriere, în cauza Muller c/a Austriei reținându-se de C.E.D.O. că reducerea

substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța

dreptului de proprietate și chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al

sistemului de asigurare de bătrânețe.

Reclamantele au

susținut că se produce o discriminare majoră între diferitele categorii de

beneficiari ai pensiilor speciale, fără a exista o justificare obiectivă și

rezonabilă, iar interesul statului de a asigura o aplicare uniformă a legii

pensiilor nu poate viza retroactiv recalcularea unei pensii stabilite pe cale

judiciară, fiind invocată în acest sens hotărârea C.E.D.O. în cauza Pravednaya

c/a Rusia.

S-a mai susținut

că un act normativ cum este H.G. nr. 737/2010, nu poate să conțină dispoziții

care să conducă la desființarea unui drept câștigat, atâta vreme cât dreptul la

pensie este garantat de art. 47 alin. (2) din Constituția României și de C.E.D.O.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa

timbrajului aferent și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor

deoarece nu au făcut dovada drepturilor existente, vătămate prin actul

contestat, excepția lipsei de interes a reclamantelor, întrucât actul

administrativ a fost executat material, a intrat în circuitul civil, iar

prezenta cerere nu asigură un folos practic.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării hotărârii se arată că actul a fost executat

material, iar reclamantele nu au dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul acțiunii

s-a solicitat de către pârât respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece

hotărârea a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și a

Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul de hotărâre fiind

avizat de autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia, Ministerul

Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, precum și de Consiliul Legislativ.

Recalcularea tuturor

pensiilor speciale, prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului

fiecărei pensii, este reglementată de Legea nr. 119/2010, în conformitate cu

dispozițiile art. 3 alin. (3) din acest act normativ fiind emise atât H.G. nr.

735/2010, cât și H.G. nr. 737/2010, prin acestea prevăzându-se procedura de

recalculare a pensiilor acordate prin legi speciale.

Pârâtul a mai

susținut că actul care califică pensiile speciale ca fiind pensii în sensul

Legii nr. 19/2010, respectiv, Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul controlului

de constituționalitate, nefiind încălcat principiul neretroactivității în

măsura în care recalcularea pensiilor se produce de la data intrării în vigoare

a legii, fără afectarea pensiilor deja încasate, fiind invocată Decizia Curții

Constituționale nr. 458/2003.

Se arată de către

pârât că este garantat de Constituție dreptul la pensie, iar nu cuantumul

acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice ori de câte ori apare vreo

necesitate condițiile, criteriile de acordare a pensiilor, iar în jurisprudența

C.E.D.O. s-a statuat că legea garantează nu un anumit cuantum al dreptului

patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept câștigat.

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale a depus o cerere de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României, justificată de calitatea sa de contrasemnatar al

actului normativ, invocând excepția netimbrării acțiunii și solicitând

respingerea cererilor de suspendare și de anulare a hotărârii.

Prin răspunsul la

întâmpinare, reclamantele au solicitat respingerea excepțiilor ca nefondate,

învederând în privința cererii de suspendare că este accesorie acțiunii în

anulare în care s-au relevat suficiente motive de nelegalitate raportat la

normele și jurisprudența C.E.D.O., iar prejudiciul cauzat prin diminuarea

considerabilă a pensiilor este material și previzibil.

Deliberând cu

prioritate asupra excepțiilor invocate de pârât și intervenient în conformitate

cu prevederile art. 137 din C. proc. civ., instanța a respins excepțiile pentru

considerentele arătate în practicaua hotărârii.

instanțe

Prin sentința

nr. 43 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului

Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, a respins acțiunea în anulare H.G. nr. 737/2010 a formulată

de reclamante, precum și cererea de suspendare a executării H.G. nr.

737/2010.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

H.G. nr. 737/2010 a

fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și

al

art. 3

alin. (3) din Legea nr. 119/2010, în scopul stabilirii

metodologiei

de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Potrivit

art. 1 din Legea nr. 119/2010, printre alte categorii de pensii prevăzute

expres, și pensiile prevăzute la lit. c), respectiv,

pensiile

de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, stabilite pe baza

legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Modalitatea de

recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, stabilite

potrivit

legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, a fost reglementată

prin art. 3 alin. (1) din lege, prin determinarea punctajului mediu anual și a

cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea

nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, alin. (3) al acestui

articol stipulând că, metodologia de recalculare ce va fi elaborată în termen

de 15 zile, va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Această

lege a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr.

873/2010, Curtea Constituțională c

onstatând că dispozițiile art. 1 lit. a), b),

d)-i) și art. 2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor sunt constituționale.

Ceea

ce contestă reclamantele este de fapt, măsura recalculării pensiilor de

serviciu aflate în plată aprobată prin legea cadru, nefiind adus nici un

argument cu privire la modalitatea în care metodologia aprobată prin actul

Guvernului ar fi neconformă cu actul superior sau cu dispozițiile Convenției

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu

protocoalele aferente.

Astfel,

Curtea

Constituțională a constatat, prin invocarea și a Deciziei nr. 458 din 2

decembrie 2003, că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin.

(2) privind neretroactivitatea legii, întrucât în conceptul de "drepturi

câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în

vigoare a noii reglementări.

De

asemenea,

Curtea

a reținut că au fost respectate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al

Convenției deoarece pensia de serviciu a unei categorii profesionale,

reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia

contributivă și un supliment din partea statului, iar acordarea acestui

supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se

subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în

art. 47 alin. (2) din Constituție. Acordându-se numai în măsura în care există

resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente,

fără afectarea părții contributive, a fost apreciată că nu poate avea

semnificația unei exproprieri, C.E.D.O. pronunțându-se în Cauza Muller contra

Austriei, 1972, că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu poate fi

interpretat în sensul că o persoană care a contribuit la sistemul de asigurări

sociale ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

În ceea ce privește

discriminarea existentă între diferite categorii de pensionari, beneficiari ai

pensiilor speciale, fără identificarea lor expresă, Curtea de apel a

reținut că, în privința pensiei de serviciu a magistraților, Curtea Constituțională

a declarat neconstituționale prevederile legii în raport de statutul constituțional

al magistraților, statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie

de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilități și riscuri,

acordarea pensiei de serviciu impunându-se ca o componentă a independenței

justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea

fundamentală.

Și în situația

persoanelor beneficiare a

pensiilor stabilite potrivit legislației

privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, recalcularea lor se realizează în conformitate cu prevederile

H.G. nr. 735/2010,

conform algoritmului de calcul utilizat de

Legea nr. 19/2000,

existența unor acte normative distincte fiind apreciată ca justificată de către

instanță prin diferențele de reglementare a s

tagiului complet de

cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ca urmare a modului

de contribuire la bugetul asigurărilor sociale.

În măsura în care

Curtea Constituțională a considerat că, nefiind un privilegiu, pensiile

speciale pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică

spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma

pensiei, o astfel de rațiune fiind dovedită de Guvern în expunerea de motive a

legii prin invocarea unei grave situații de criză economică și financiară cu

care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de

stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea

inechităților din acest sistem, nu pot fi reținute susținerile reclamatelor cu

privire la inexistența unor justificări obiective și rezonabile, permise de

art. 14 din C.E.D.O., doar în privința actului de aprobare a metodologiei de

recalculare.

În raport de

considerentele reținute de Curtea Constituțională în decizia privind obiecția

de neconstituționalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, respectiv, conformitatea acesteia în privința pensiilor de care

beneficiază categoria de pensionari din care fac parte și reclamantele, atât

față de legea fundamentală, cât și față de prevederile Convenției și a

protocolului adițional, nu se poate reține o încălcare distinctă a prevederilor

acestei Convenții prin trimitere la hotărârile C.E.D.O. pronunțate în cauzele

Buchen c/a Republicii Cehia, Andrejeva c/a Letonie, Gaygusuz c/a Austriei, de

către actul care dezvoltă principiile recalculării din lege, printr-o

metodologie de calcul.

Întrucât nu s-a făcut

dovada că pensiile de serviciu ale reclamantelor au

făcut obiectul unor

cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de

judecată, invocarea deciziei C.E.D.O. din cauza Pravednaya c/a Rusia nu are

relevanță în cauză, în probarea vătămării suferite de reclamante prin art. 11

din H.G. nr. 737/2010.

Față de cererea de

suspendare a executării hotărârii de guvern, instanța a considerat că numai

condiția

prejudiciului material viitor și previzibil,

așa cum este definit de art. 2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ

poate fi apreciată ca întrunită sub aspectul diminuării cuantumului pensiei

încasate de la Casa Județeană de Pensii în urma recalculării, în actualul

context economic.

În

privința cazului bine justificat, reclamantele nu au dovedit împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, prevăzute la art. 2 lit. t) care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului de

aprobare a metodologiei în raport de actul de bază.

În conformitate cu

dispozițiile art. 49 alin. (3) din C. proc. civ,

instanța a admis

cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de

intervenientul

Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

în cauză.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs reclamantele A.L., D.C.,

A.M., F.V., S.I., M.R. și C.M., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentele și-au

întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.,

apreciindu-se că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

Au învederat că prin

cererea lor au invocat și demonstrat nelegalitatea H.G. nr. 737/2010, prin

raportare la normele comunitare și jurisprudența C.E.D.O., aspecte pe

care instanța nu le-a avut în vedere.

Au arătat, în

esență, că prin actul administrativ contestat nu se putea modifica

pensiile aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior, Legea nr.

567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivității, a drepturilor

câștigate de beneficiarii unui sistem ocupațional de pensii, a art. 1 Protocol

1 C.E.D.O., a principiului proporționalității și nediscriminării.

Au susținut că

actul contestat încalcă ordinea de drept instituită în România; tratatele

internaționale la care România este parte sau a aderat; principiile de drept

constituțional; drepturile fundamentale ale cetățenilor; regulile de

interpretare și aplicare ale legii civile în timp instituite de întreaga

legislație internă anterioară și consolidate prin decizii ale Curții

Constituționale și Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Or, prin H.G. nr. 737/2010

se încalcă prevederile art. 14 din Convenția pentru interzicerea

discriminării, Directiva nr. 86/378/CEE astfel cum a fost modificată prin

Directiva nr. 96/97/CEE și transpusă în dreptul intern, prin care se

recunoaște implementarea în sistemul de pensii a pensiilor profesionale

sau ocupaționale, ca drepturi conferite cetățenilor săi de dreptul

comunitar precum art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

II.Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

din

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Motivele de recurs

formulate în cauză sunt nefondate, întrucât instanța de fond a analizat corect

susținerile părților și actele prezentate în raport cu dispozițiile

constituționale și cu cele ale legii speciale care reglementează drepturile

persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime au fost vătămate de către o

autoritate publică prin acte administrative.

Întreaga

argumentație a recurentelor vizează nelegalitate dispozițiilor H.G. nr.

737/2010, în integralitatea sa, prin raportare la normele comunitare și

jurisprudența dezvoltată în aplicarea acestora.

Dispozițiile Legii

nr. 119/2010 în temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja

obiectul unor excepții de neconstituționalitate, respinse prin Decizia nr. 871/2010,

în considerentele deciziei reținându-se că sunt neîntemeiate criticile ce

vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art.

44, art. 47, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. f) și art. 20 din Constituție ,

prin raportare la Primul Protocol adițional la Convenție (art. 1), Declarația

Universală a Drepturilor Omului (art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1),

Carta Drepturilor Fundamentale U.E. (art. 1 , art. 17 alin. (1) , art. 25, art.

34 alin. (1) și art. 52 alin. (1).

De asemenea, prin

Decizia nr. 873/2010 s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)-i) și

art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, constatându-se în schimb

neconstituționalitatea art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu

prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este

vorba de pensiile de serviciu al judecătorilor, procurorilor, respectiv

magistraților-asistenți ai Curții Constituționale).

În cuprinsul acestor

Decizii instanța constituțională a analizat compatibilitatea dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 cu principiile de drept național și comunitar invocate de

recurente, astfel că ținând cont de ierarhia și atribuțiile instanțelor de

judecată, așa cum acestea au fost reglementate în sistemul juridic românesc

prin art. 146 lit. a), 147 alin. (4) din Constituție, Legea nr. 47/1992 și

Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că nu se poate substitui și nu poate

pronunța soluții contrare în probleme de drept ce au format obiectul cercetării

judecătorești de către Curtea Constituțională.

Prin urmare, se

observă că instanța constituțională a considerat că dispozițiile Legii nr.

119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd recalcularea

pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual și a

cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea

nr. 19/2000, nu încalcă principiul constituțional instituit prin art. 15 alin.

(2), al neretroactivității legii, luând în considerare componentele pensiei de

serviciu reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie

profesională, respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul

asigurărilor sociale de stat și suplimentul care depășește acest cuantum și se

suportă din bugetul de stat.

A constatat Curtea

Constituțională că acordarea acestui supliment ține de politica statului în

domeniul pensiilor și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, așa

cum este reglementat de art. 47 alin. (2) Constituție, din rațiuni suficient de

puternice cum ar fi criza economică, pensiile speciale putând fi eliminate.

În Decizia nr.

873/2010 instanța constituțională a clarificat conceptul de „drepturi

câștigate”precizând că acestea pot cuprinde numai prestațiile realizate până la

intrarea în vigoare a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel și

așa cum a arătat și în Decizia nr. 458/2003 a statuat că „o lege nu este

retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută

anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei

situații juridice constituite sub imperiul vechii legi, pentru că în aceste

cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și

să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare,

adică în domeniul ei propriu de aplicare”.

Pe baza celor două

componente ale pensiei de serviciu, ținând cont de împrejurarea că suplimentul

din partea statului se acordă numai în măsura în care există resursele

financiare necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art.

1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, în cauza Muller contra Austriei-1972,

instanța europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul

garantării numai anumit cuantum al pensiei, ci numai a dreptului la pensie, de

care recurentele nu au fost private (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan

Asmundsson v. Islanda).

Sunt nefondate

și criticile referitoare la existența unui tratament discriminatoriu

între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, prin raportare

la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene de

modificare a Directivei 86/378/CEE.

Chiar Legea nr.

119/2010 a prevăzut două modalități de recalculare a pensiei, în raport cu

specificul acestora , militare sau de serviciu, art. 3 din Lege, astfel că

stabilirea unor modalități diferite de recalculare nu este discriminatorie,

deoarece nu privește categorii profesionale identice sau similare.

Ca urmare a

schimbării politicii statului în domeniul sistemului de pensii și a altor

drepturi de asigurări sociale, stabilirea unor metodologii de recalculare a

pensiilor pe baza unor criterii diferite, corespunzătoare statului specific

unor categorii socio-profesionale aflate în situații comparabile, are la bază o

justificare obiectivă, iar metodele de atingere a cestui scop sunt adecvate și

necesare, în sensul excepției instituite de art. 2 alin. (3) din O.G. nr.

37/2000, neexistând nici un fel de tratament discriminatoriu între metodologia

de recalculare a pensiilor de serviciu atât în baza H.G. nr. 735/2010 cât și a

H.G. nr. 737/2010.

Înalta Curte are în

vedere și faptul că, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, Curtea

Constituțională a reținut că dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu intră în

conflict cu Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene de modificare a

Directivei 86/378/CEE, „care creează cadrul legal la nivelul Uniunii Europene

pentru ca statele membre, în considerarea locului și a rolului unui anumit

sector profesional să stabilească pentru acesta un regim profesional de

securitate socială, cu respectarea principiului egalității de tratament între

bărbați și femei”. Astfel fiind, atâta timp cât actul normativ cu forță

juridică superioară nu intră în conflict cu actul european menționat, nici

actul administrativ subsidiary, H.G. nr. 737/2010, emis pentru executarea și în

limitele impuse de actul de bază, Legea nr. 119/2010, nu contravine

reglementării respective.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304 sau art. 304

1

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.L., D.C., A.M., F.V., M.R. și C.M. împotriva sentinței nr. 43 din

15 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

noiembrie 2011.