ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2705/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2705/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

l. Hotărârea Curții de apel

Prin

sentința nr. 4224 din 15 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D.,

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a anulat dispozițiile art. 8, art.

9 alin. (3) și (4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 și a respins cererea de

intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.M.F.P.S.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fonda reținut următoarele:

H.G. nr. 737/2010 stabilește

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor

Hotărârea contestată a fost emisă în

baza dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, proiectul actului

normativ fiind avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu Avizul din 19 iulie 2010.

Temeiul legal al emiterii H.G. nr. 737/2010

îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, ce reglementează recalcularea tuturor pensiilor speciale

prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii,

utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Rezultă astfel, că procesul de

recalculare a pensiilor este supus normelor cuprinse în Legea nr. 119/2010,

care face trimitere la dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public

de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr.

119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare si

contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, iar potrivit art.

180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, în situația în care cuantumul pensiilor,

stabilit conform alin. 6 este mai mic decât cel stabilit în baza legislației

anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.

Dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 737/2010,

criticat de reclamant încalcă prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, care

stabilesc că procedura de recalculare și plată se efectuează prin aplicarea

principiilor Legii nr. 19/2000, principii care impun ca în urma recalculării să

se mențină în plată cuantumul mai favorabil.

În condițiile în care în conținutul

H.G. nr. 737/2010 nu se precizează acordarea cuantumului pensiei mai avantajos,

în urma recalculării, se încalcă prevederile art. 180 din Legea nr. 19/2000.

De asemenea, sunt încălcate și

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora actele

normative date în executarea legilor, Ordonanțelor sau a Hotărârilor Guvernului

se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

La art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010

se prevede numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor prevăzute

la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar procedura de acordare

și plată a pensiilor recalculate nu constituie obiect de reglementare al

hotărârii, în această privință 3 fiind aplicabilă procedura stabilită de lege, conform

art. 7, care impune respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000.

Prin urmare, textul art. 8 din H.G. nr.

737/2010 contravine atât art. 7 din Legea nr. 119/2010, raportat la prevederile

menționate ale Legii nr. 19/2000, cât și principiului constituțional al

respectării drepturilor dobândite, prevăzut în deciziile pronunțate de Curtea

Constituțională.

Astfel, prin Deciziile nr. 270/2005, nr.

120/2007 și nr. 707/2007 Curtea Constituțională a statuat în sensul că „în

cazurile în care, din recalculare, rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se

va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în

continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată fără a se aduce vreo

atingere drepturilor legal câștigate anterior."

În ceea ce privește dispozițiile art. 9

alin. (3) din H.G. nr. 737/2010, prima instanță a reținut că aceste dispoziții

exced cadrului prevăzut de Legea nr. 119/2000, având în vedere prevederile art.

46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 223/2007, aplicabile reclamantului la

stabilirea pensiei de serviciu, care nu au fost abrogate și urmează a fi interpretate

coroborat cu dispozițiile Legii nr. 119/2010, după cum reține și Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecția de

neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010. Referitor la

prevederile art. 11 din H.G. nr. 737/2010, prima instanță a apreciat că încalcă

principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din

Constituția României și nu respectă nici criteriul de calitate și precizie al

unui act normativ.

Un act normativ cu forță juridică

superioară din categoria legilor nu se poate completa printr-un act

administrativ cu valoare juridică de tipul hotărârilor de guvern.

De asemenea, o interpretare a acestui

text în sensul că se recalculează pensiile în funcție de dispozițiile hotărârii

pe baza actelor aflate la dosarul de pensie, fără a ține cont de hotărârile

judecătorești definitive și irevocabile care au decis asupra unor probleme

precum, stagiul de cotizare, grupe de muncă etc, este în totală contradicție cu

prevederile constituționale mai sus enunțate.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr.

24/2000, „Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică

în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu

dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept."

Art. 4 alin. (3) din același act

normativ prevede că „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor

sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le

ordonă".

Prin urmare, prin nerespectarea

principiului separației puterilor în stat, care este un principiu al ordinii de

drept, se încalcă atât norma constituțională, cât și dispozițiile Legii nr. 24/2000.

4 Față de soluția dată cererii

principale, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul

pârâtului formulată de intervenientul M.M.F.P.S.

3.Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs Guvernul României și M.M.F.P.S. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ.

A. Recursul declarat de Guvernul

României

în motivarea căii de atac încadrată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat

următoarele critici de nelegalitate:

- H.G. nr. 737/2010 nu a fost emisă în

aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale., astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 24/2000;

- Instanța de fond a aplicat în mod

eronat Legea nr. 119/2010 întrucât a extins normele de trimitere și la alte

texte de lege din cuprinsul Legii nr. 19/2000, în speță la art. 180, care este

cuprins în cadrul dispozițiior tranzitorii și care vizează alte situații

juridice în scopul corelării reglementărilor anterioare cu cele noi;

- Deciziile Curții Constituționale nr.

270/2005, nr. 707/2007 și nr. 120/2007 nu sunt incidente în speță, întrucât se

referă la categoriile de beneficiari cărora li s-a aplicat exclusiv sistemul

contributivității, cu scopul introducerii unui tratament nediscriminatoriu în

acordarea pensiilor.

- Art. 2 din H.G. nr. 737/2010 nu

realizaează o completare la Legea nr. 119/2010, în sensul art. 60 alin. (1) din

Legea nr. 24/2000.

B. Recursul declarat de M.M.F.P.S.

Acest recurent a arătat, în esență, că

H.G. nr. 737/2010 a fost elaborată în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 119/2010,

cu respectarea prevederilor în vigoare existente cu privire la normele de

tehnică legislativă necesare pentru elaborarea unui act normativ și nu încalcă

sub nicio formă principiul ierarhiei juridice.

Prin actele normative care

reglementează pensiile de serviciu s-a creat un regim juridic special de

pensionare pentru anumite categorii socio-profesionale, derogatoriu de la Legea

nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale.

Prin metodologia de recalculare a

pensiilor de serviciu se transpun în practică prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010,

astfel că nu se poate reține vreun element de nelegalitate în operațiunea de

elaborare și adoptare a hotărârii atacate.

În cadrul controlului de legalitate a

H.G. nr. 737/2010, nu se pot aduce în discuție chestiuni ce țin de esența legii

în baza căreia actul cu caracter metodologic a fost emis, în condițiile în care

a Legea nr. 119/2010 a făcut obiectulcontroluluide neconstituționalitate în

ansamblul ei, Curtea Constuțională stabilind, prin Decizia nr. 873/2010, constituționalitatea

legii.

II. Considerentele Înaltei Curți a

asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurent, a apărărilor din concluziile scrise, precum

și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

„în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se

elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se

aprobă prin hotărâre a Guvernului".

În temeiul acestor prevederi legale,

precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României

a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și titlul actului

administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează

„metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor", constituind normele procedurale efective de punere în

executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul

administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu conține, așadar,

principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind

reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din

urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului

administrativ contestat.

Aceasta rezultă din însuși conținutul

actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din

Legea nr. l 19/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de

reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv

acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza

cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în

pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o

simplă funcție metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator de

drepturi, de natura celor invocate reclamanți, care prin criticile aduse

vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă,

transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ

contestat.

Rolul H.G. nr. 737/2010, precum și

sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin

procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ

cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei

executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu

le încalcă.

Verificând concordanța actului

administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost

emis, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție

tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită

aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu

dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale

criticate de către reclamant au fost preluate în cuprinsul actului

administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile

prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter

special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea

punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul

de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare" și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie

2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța

constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva

prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în cauza de

față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției,

a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la

neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în

drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47

referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea

exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind

obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea

calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare

la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art.

1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și

anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire

la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. l

privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a U.E.,

și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de

proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1)

privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind

întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu

există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi

depășit cadrul normativ fixa prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte,

acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul

controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de reclamant, așa

după cum s-a arătat.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

formulate și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată și va admite cererea de intervenție formulată de

M.M.F.P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de

Guvernul României și M.M.F.P.S. împotriva sentinței nr. 4224 din 15 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P.D. și admite cererea de

intervenție accesorie formulată de M.M.F.P.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

31 mai 2012.