ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2900/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul excepției de nelegalitate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII–a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta O.V., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 258232 din 26 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 privind recalcularea pensiei de serviciu. În cadrul litigiului respectiv, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2011, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul București a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel cu privire la excepția de nelegalitate. Prin sentința civilă nr. 5428 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta O.V. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice și a constatat nelegalitatea H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, așa cum rezultă din preambulul său, H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar prin O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată H.G.

nr. 737/2010, aprobându-se o nouă metodologie de calcul și dispunându-se revizuirea din oficiu a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi. Prin urmare, a reținut judecătorul fondului, emitentul actului contestat, constatând că aplicarea art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin metodologia stabilită prin H.G. nr. 737/2010, a condus la nerespectarea principiului contributivității și a principiului egalității, a procedat la emiterea unui nou act normativ, cu putere de lege, prin care a elaborat o nouă metodologie și a dispus recalcularea pensiilor.

Chiar dacă Legea nr. 119/2000 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională constatând, prin Decizia nr. 873/2010, că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d) și i) și art. 2 - 12 sunt constituționale, în cauză, nelegalitatea hotărârii de guvern contestate nu provine din neconstituționalitatea legii în baza căreia a fost emisă, ci din metodologia de calcul, care a produs consecințele arătate în preambulul O.G. nr. 59/2011. Totodată, Curtea de apel a reținut că aspectele de constituționalitate ale Legii nr. 119/2010, care au fost tranșate de Curtea Constituțională, au vizat conceptul de „drepturi câștigate”, încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție și încălcarea art. 20 din Constituție, raportate la art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar aspectele invocate de către reclamantă în susținerea nelegalității H.G.

nr. 737/2010 vizează încălcarea, de către acest act administrativ normativ, a principiului contributivității și al egalității în fața legii, încălcare recunoscută de legiuitor, care, constatând că „aceste împrejurări vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate”, a adoptat O.U.G. nr. 59/2011. 3. Recursurile declarate în cauză. Împotriva sentinței civile nr. 5428 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs pârâții Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României Invocând în drept dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ., recurentul-pârât susține că H.G. nr. 737/2010 este legală, fiind emisă în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituție și ale art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Instituția recurentă precizează că măsura recalculării pensiilor își produce efectele de la data intrării în vigoare a legii, fără a afecta pensiile deja încasate și, prin urmare, nu este încălcat principiul neretroactivității legii civile. Totodată, dreptul la pensie este dreptul garantat de Constituție, iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora.

3.2. Recursul declarat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice. Solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că H.G. nr. 737/2010 încalcă art. 47 din Constituție și reglementările europene care ocrotesc dreptul de proprietate, având în vedere că Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate, soluționate prin Deciziile nr. 871/2010 și 873/2010. Totodată, recurenta invocă faptul că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, cu precizarea prealabilă că instanța de control judiciar va proceda la sistematizarea motivelor de recurs, întrucât se referă la aceleași chestiuni de drept, examinându-le împreună și pronunțându-se potrivit finalității acestora.

În cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate analizează concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

În temeiul acestor prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Așa cum o arată și titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat. Aceasta rezultă din însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G.

nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o simplă funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ contestat. Rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte internaționale: Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent;

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor. Pornind de la aspectele reținute de Curtea Constituțională, Înalta Curte apreciază că, atâta timp cât actul normativ de bază, Legea nr. 119/2010, nu încalcă normele constituționale, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensia specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat, iar partea necontributivă a pensiei de serviciu este un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, nu se poate concluziona că H.G.

nr. 737/2010 prezintă elementele de nelegalitate invocate de reclamantă. Față de cele prezentate se va reține că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamanta își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act. Cu referire la considerentele instanței de fond raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 59/2001, Înalta Curte reține că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011, ca eveniment de tehnică legislativă intervenit după intrarea în vigoare a actului respectiv, nu este de natură a demonstra nelegalitatea respectivei hotărâri a Guvernului.

De altfel, în debutul ordonanței de urgență care conține expunerea motivelor care au fundamentat adoptarea actului nu sunt identificate elemente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 este nelegală. Totodată, așa cum s-a reținut anterior, legalitatea H.G. nr. 737/2010 se analizează în raport cu dispozițiile actelor normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, astfel că un act normativ ulterior, cum este O.U.G. nr. 59/2011, nu poate fundamenta ideea că actul administrativ cu caracter normativ emis anterior și în baza unei alte reglementări ar fi fost emis în mod nelegal.

În ceea ce privește criticile formulate de reclamantă în sensul că H.G. nr. 737/2010 contravine principiului drepturilor câștigate, instanța de control judiciar are în vedere faptul că problema atingerii aduse acestui principiu a fost analizată și de Curtea Constituțională care, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, a argumentat că Legea nr. 119/2010, în temeiul și pentru executarea căreia a fost adoptată H.G. nr. 737/2010, nu contravine acestui principiu (pct. I paragrafele 3 și 4 din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale).

Pentru considerentele expuse, constatându-se că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare a fost emis și că în mod greșit, cu o motivare generală, întemeiată pe argumente disparate, a apreciat prima instanță că este întemeiată excepția de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta O.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Casa Națională de Pensii Publice împotriva sentinței civile nr. 5428 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta O.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.