ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2900/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2900/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

nelegalitate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a VIII–a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta O.V., în

contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București și Casa

Națională de Pensii Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 258232 din 26

august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 privind recalcularea

pensiei de serviciu.

În cadrul litigiului respectiv,

reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

Prin încheierea de ședință din data

de 20 mai 2011, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul București

a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de

reclamantă.

apel cu privire la excepția de nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 5428 din 27

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta

O.V. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a

Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice și a constatat nelegalitatea

H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a constatat că, așa cum rezultă din preambulul său, H.G. nr. 737/2010

a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și al art.

3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, iar prin O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată H.G. nr. 737/2010,

aprobându-se o nouă metodologie de calcul și dispunându-se revizuirea din

oficiu a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul

recalculării conform prevederilor aceleiași legi.

Prin urmare, a reținut judecătorul

fondului, emitentul actului contestat, constatând că aplicarea art. 1 lit. c)

și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, prin metodologia stabilită prin H.G. nr. 737/2010, a condus la

nerespectarea principiului contributivității și a principiului egalității, a

procedat la emiterea unui nou act normativ, cu putere de lege, prin care a elaborat

o nouă metodologie și a dispus recalcularea pensiilor.

Chiar dacă Legea nr. 119/2000 a

făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională

constatând, prin Decizia nr. 873/2010, că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d) și

i) și art. 2 - 12 sunt constituționale, în cauză, nelegalitatea hotărârii de

guvern contestate nu provine din neconstituționalitatea legii în baza căreia a

fost emisă, ci din metodologia de calcul, care a produs consecințele arătate în

preambulul O.G. nr. 59/2011.

Totodată, Curtea de apel a reținut

că aspectele de constituționalitate ale Legii nr. 119/2010, care au fost

tranșate de Curtea Constituțională, au vizat conceptul de „drepturi câștigate”,

încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție și încălcarea art. 20

din Constituție, raportate la art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar aspectele

invocate de către reclamantă în susținerea nelegalității H.G. nr. 737/2010

vizează încălcarea, de către acest act administrativ normativ, a principiului

contributivității și al egalității în fața legii, încălcare recunoscută de

legiuitor, care, constatând că „aceste împrejurări vizează interesul public și

constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, impunându-se

adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul

revizuirii pensiilor recalculate”, a adoptat O.U.G. nr. 59/2011.

Împotriva sentinței civile nr. 5428

din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal au formulat recurs pârâții Guvernul României și Casa

Națională de Pensii Publice, care au criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

3.1. Recursul declarat de pârâtul

Guvernul României

Invocând în drept dispozițiile art. 304¹

C. proc. civ., recurentul-pârât susține că H.G. nr. 737/2010 este legală, fiind

emisă în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituție și ale art. 3 alin. (3)

din Legea nr. 119/2010, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Instituția recurentă precizează că

măsura recalculării pensiilor își produce efectele de la data intrării în

vigoare a legii, fără a afecta pensiile deja încasate și, prin urmare, nu este

încălcat principiul neretroactivității legii civile. Totodată, dreptul la

pensie este dreptul garantat de Constituție, iar nu cuantumul acestuia,

legiuitorul fiind în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate,

condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul

acestora.

3.2. Recursul declarat de pârâta

Casa Națională de Pensii Publice.

Solicitând modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de nelegalitate a

H.G. nr. 737/2010, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și

ale art. 304¹ C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a

reținut instanța de fond că H.G. nr. 737/2010 încalcă art. 47 din Constituție și

reglementările europene care ocrotesc dreptul de proprietate, având în vedere

că Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate,

soluționate prin Deciziile nr. 871/2010 și 873/2010.

Totodată, recurenta invocă faptul

că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, legea nu garantează un

anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursurilor.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenții-pârâți și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare, cu precizarea prealabilă că

instanța de control judiciar va proceda la sistematizarea motivelor de recurs,

întrucât se referă la aceleași chestiuni de drept, examinându-le împreună și

pronunțându-se potrivit finalității acestora.

În cadrul procedurii reglementate de

art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită

cu soluționarea unei excepții de nelegalitate analizează concordanța actului

administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară

în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

„În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se

elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se

aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

În temeiul acestor prevederi legale,

precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României

a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și titlul actului

administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează

„metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de punere în

executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul

administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu conține,

așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea

fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui

din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului

administrativ contestat.

Aceasta rezultă din însuși

conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin.

(3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de

reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv

acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza

cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în

pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o

simplă funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de

drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile

aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă,

transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ contestat.

Rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010,

precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor

de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului

legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a

cărei executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei

dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871 din 25

iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța

constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva

prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de

față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției,

a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la

neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în

drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47

referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea

exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind

obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea

calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare

la următoarele acte internaționale: Primul protocol adițional la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația

Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art.

23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție

socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea

umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind

drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială

și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea

drepturilor și principiilor.

Pornind de la aspectele reținute de

Curtea Constituțională, Înalta Curte apreciază că, atâta timp cât actul

normativ de bază, Legea nr. 119/2010, nu încalcă normele constituționale,

întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de

pensionare, neexistând un drept constituțional la pensia specială, deci la

suplimentul financiar acordat de stat, iar partea necontributivă a pensiei de

serviciu este un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări

sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, nu se poate

concluziona că H.G. nr. 737/2010 prezintă elementele de nelegalitate invocate

de reclamantă.

Față de cele prezentate se va reține

că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamanta își manifestă

nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin substanțial cuprinse

în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului

administrativ contestat, iar nu față de normele pur tehnice, de aplicare a

legii, conținute de acest din urmă act.

Cu referire la considerentele

instanței de fond raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 59/2001, Înalta Curte

reține că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011, ca eveniment de

tehnică legislativă intervenit după intrarea în vigoare a actului respectiv, nu

este de natură a demonstra nelegalitatea respectivei hotărâri a Guvernului. De

altfel, în debutul ordonanței de urgență care conține expunerea motivelor care

au fundamentat adoptarea actului nu sunt identificate elemente care să conducă

la concluzia că H.G. nr. 737/2010 este nelegală. Totodată, așa cum s-a reținut

anterior, legalitatea H.G. nr. 737/2010 se analizează în raport cu dispozițiile

actelor normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea

cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a

actelor normative, astfel că un act normativ ulterior, cum este O.U.G. nr. 59/2011,

nu poate fundamenta ideea că actul administrativ cu caracter normativ emis

anterior și în baza unei alte reglementări ar fi fost emis în mod nelegal.

În ceea ce privește criticile

formulate de reclamantă în sensul că H.G. nr. 737/2010 contravine principiului

drepturilor câștigate, instanța de control judiciar are în vedere faptul că

problema atingerii aduse acestui principiu a fost analizată și de Curtea

Constituțională care, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, a argumentat că

Legea nr. 119/2010, în temeiul și pentru executarea căreia a fost adoptată H.G.

nr. 737/2010, nu contravine acestui principiu (pct. I paragrafele 3 și 4 din

motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale).

Pentru considerentele expuse, constatându-se

că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror

executare a fost emis și că în mod greșit, cu o motivare generală, întemeiată

pe argumente disparate, a apreciat prima instanță că este întemeiată excepția

de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin.

(2) C. proc. civ., va admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României

și Casa Națională de Pensii Publice și va modifica sentința atacată, în sensul

că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta O.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Guvernul României și de Casa Națională de Pensii Publice împotriva sentinței

civile nr. 5428 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta O.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2012.