ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 693/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul excepției de nelegalitate Prin acțiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul D.G.V. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, contestând Decizia nr. 212404 din 20 august 2010 a Casei Locale de Pensii Sector 2 privind recalcularea pensiei de serviciu. În cadrul litigiului, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Prin încheierea de ședință din 6 iunie 2011, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul București, secția a VIII–a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamant. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în cauză fiind citat și Guvernul României în calitate de emitent al actului contestat pe calea excepției de nelegalitate. Pârâta Casa de Pensii a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și în subsidiar, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată și a depus documentația care a stat la baza actului contestat. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus cerere de intervenție în interesul Guvernului României, prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a excepției de nelegalitate, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și în subsidiar a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 05 octombrie 2011, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar reclamantul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Pensii a Municipiului București și a Casei Naționale de Pensii Publice.

2. Soluția pronunțată de Curtea de apel cu privire la excepția de nelegalitate Prin sentința nr. 5851 din 12octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Casei de Pensii a Municipiului București și a Casei Naționale de Pensii Publice, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate și a rămânerii fără obiect a excepției de nelegalitate. Pe fond, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate formulată de reclamantul D.G.V., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a municipiului București, și Casa Națională de Pensii Publice.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de reclamant în privința pârâtelor Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ trebuie să soluționeze excepția de nelegalitate în prezența tuturor părților din procesul în care a fost invocată excepția de nelegalitate. Părțile din procesul suspendat au calitate procesuală „ope legis”, în raport de prevederile anterior menționate dar și în raport de prevederile art. 4 alin. (4) din aceeași lege.

Curtea a arătat că în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, părțile din litigiul suspendat trebuie să aibă posibilitatea să își exercitare dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil în cauza având ca obiect excepția de nelegalitate de a cărei soluționare depinde soluția din procesul în care au fost chemate în judecată. Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care nu fac nicio distincție între actul administrativ cu caracter normativ și cel cu caracter individual, ambele categorii de acte pot forma obiectul excepției de nelegalitate.

Cu privire la excepția rămânerii fără obiect a cauzei invocată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, motivată pe aspectul că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011 și pe împrejurarea că actul administrativ și-a încetat existența ceea ce ar conduce la lipsirea de obiect a excepției de nelegalitate, Curtea de apel a reținut că anterior abrogării sale, actul administrativ a produs efecte juridice, posibil aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, iar acest fapt impune ca cercetarea legalității actului administrativ să poată fi făcută oricând pe calea excepției de nelegalitate, inclusiv după abrogarea sa.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că că autorul excepției critică actul administrativ ca fiind nelegal în primul rând ca o consecință a abrogării acestui act normativ prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011. Critica de nelegalitate invocată nu poate fi reținută în raport de prevederile exprese ale art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 prin care legiuitorul a reglementat obligația Guvernului de elaborare a metodologiei de recalculare a pensiilor prevăzută la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În aprecierea Curții de apel, împrejurarea că Guvernul României a emis O.U.G.

nr. 59/2011, prin care s-a menționat că au fost avute în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, nu înseamnă că metodologia de recalculare a pensiilor aprobată prin H.G. nr. 737/2010 a fost retrasă ca nelegală ori că Guvernul României ar fi recunoscut nelegalitatea acesteia. Guvernul a dispus măsuri legislative (ordonanța este actul Guvernului emis cu delegare de atribuții legislative renunțând la forma administrativă de exprimare a normelor (hotărârea de guvern), nu a retras metodologia adoptată prin actul administrativ ci a dat acesteia o forță juridică mult mai mare în ierarhia actelor normative.

Cu privire la celelalte critici aduse de reclamant actului contestat, în sensul că H.G. nr. 737/2010 stabilește o metodologie care contravine legii în baza căreia i-a fost calculată pensia, Curtea de apel a constatat că aceste susțineri nu sunt detaliate, prin trimiterea la textele din lege și din HG, făcând astfel ineficient controlul de legalitate. Nu a fost reținută nici susținerea potrivit căreia, H.G. nr. 737/2010 contravine prevederilor O.U.G. nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială, aprobată prin Legea nr. 44/2008. H.G.

nr. 737/2010 a respectat principiul egalității de tratament între asigurații din sistemul public de pensii, nefiind vorba în privința metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu stabilită prin actul contestat de încălcarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Cu privire la susținerile reclamantului, în sensul că dispozițiile H.G. nr. 737/2010 contravin prevederilor art. 44 din Constituție, dar și tuturor reglementărilor europene care ocrotesc dreptul de proprietate, Hotărârii nr. 2 din 15 iunie 2010 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la drepturile dobândite, normelor de drept comunitar (art. 157 alin. (2) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și art. 17 alin. (1) din Carta Drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene), Curtea de apel a constatat că sunt neîntemeiate.

Actul administrativ normativ pune în executare dispozițiile legii, prin detalierea într-o metodologie a algoritmului de calcul, astfel că susținerile reclamantului în privința drepturilor dobândite sau a încălcării dreptului de proprietate privesc reglementarea din lege și nu reglementarea administrativă, iar acest aspect excede controlului de legalitate în contencios administrativ. Reducerea cuantumului pensiei reprezintă de asemenea o măsură legislativă și nu o măsură administrativă dispusă ca noutate prin H.G. nr. 737/2010, pentru a se aprecia că actul contestat contravine legilor sau actelor normative comunitare. Actul administrativ stabilește o metodologie de recalculare a unor categorii de pensii de serviciu, dar în parametrii determinați de Legea nr. 119/2010, cu trimitere la Legea nr. 19/2000.

Întrucât de esența actului administrativ este de a pune în executare o lege, criticile de neconformitate a măsurilor dispuse prin lege cu actele internaționale, cu dispozițiile constituționale sau cu actele comunitare nu pot fi imputate actului administrativ ce execută legea. 3. Recursul declarat de reclamantul D.G.V. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul D.G.V., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a arătat că, instanța de fond nu a avut în vedere niciunul dintre motivele invocate în susținerea excepției de nelegalitate și nu s-a pronunțat asupra lor, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivarea căii de atac, recurentul a reiterat aspectele de nelegalitate ale H.G. nr. 737/2010, arătând în esență că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 59/2010, ceea ce reprezintă recunoașterea nelegalității H.G. nr. 737/2010, iar potrivit practicii Înaltei Curți pot fi examinate și actele normative abrogate, întrucât ale au produs efecte. Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu este nelegală întrucât contravine prevederilor legale în baza cărora i s-a stabilit pensia de serviciu, prevederi care erau în vigoare la data emiterii și aplicării hotărârii de Guvern și care au fost abrogate abia la data de 01 noiembrie 2011, prin art. 196 din Legea nr. 263/2010. H.G. nr. 737/2010 contravine prevederilor O.U.G.

nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială, aprobată prin Legea nr. 44/2008. Prevederile H.G. nr. 737/2010 sunt nelegale în raport cu prevederile art. 148 alin. (2), (3) și (4) din Constituție și ale reglementărilor europene care trebuie să fie aplicate cu preeminență. În acest sens, se invocă Raportul reuniunii de consultare privind încadrarea sistemelor speciale de asigurări sociale și/sau de pensii în sistemele de securitate socială legate de profesie, așa cum sunt definite în Directiva 86/378/EEC, modificată prin Directiva 96/97/EC și se susține că este obligatorie aplicarea directivelor, precum și a prevederilor O.U.G.

nr. 67/2007. În acest sens, recurentul invocă dispozițiile art. 14 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Aspectele de politică economică reținute de Curtea Constituțională în motivarea Deciziei nr. 871/2010 rămân în afara reglementărilor europene în domeniul pensiilor în raport cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-385/08 și C-386/08 și afirmă că H.G. nr. 737/2010 face parte dintr-un mecanism de anulare a obligațiilor fixate statutului român prin Raportul reuniunii de consultare menționat anterior, de care statul s-a derobat prin adoptarea Legii nr. 119/2010. În final, recurentul-reclamant invocă faptul că revine judecătorului național competența de aplicare cu prioritate a dreptului comunitar, în sensul celor reținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-314/08, Hotărârea din 19 noiembrie 2009. În cauză, niciunul dintre intimați nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Prin H.G. nr. 737/2010 a fost reglementată metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În aplicarea acestei hotărâri, reclamantului i-a fost recalculată pensia de srviciu.

În cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate analizează concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În cauză, H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care formează obiectul excepției de nelegalitate, a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în vederea organizării punerii în executare a dispozițiilor legii respective. Criticile pe care recurentul le aduce sentinței pronunțate de Curtea de apel reprezintă o reiterare criticilor de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 737/2010, în integralitatea sa, prin raportare la: (1) dispozițiile O.U.G.

nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; (2) Decizia nr. 2 din 15 iunie 2010 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție; (3) dispozițiile O.U.G.

nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială; (4) Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 1996; (5) Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă); jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Cu referire la criticile raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 59/2001, Înalta Curte reține că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011, ca eveniment de tehnică legislativă intervenit după intrarea în vigoare a actului respectiv, nu este de natură a demonstra nelegalitatea respectivei hotărâri a Guvernului. De altfel, în debutul ordonanței de urgență care conține expunerea motivelor care au fundamentat adoptarea actului nu sunt identificate elemente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 este nelegală. Totodată, așa cum s-a reținut anterior, legalitatea H.G. nr. 737/2010 se analizează în raport cu dispozițiile actelor normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, astfel că un act normativ ulterior, cum este O.U.G.

nr. 59/2011, nu poate fundamenta ideea că actul administrativ cu caracter normativ emis anterior și în baza unei alte reglementări ar fi fost emis în mod nelegal. În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la faptul că H.G. nr. 737/2010 contravine prevederilor legii în baza cărora i-a fost calculat pensia de serviciu, prevederi care erau în vigoare la data emiterii și aplicării hotărârii de Guvern contestate și care au fost abrogate abia la data de 01 noiembrie 2011, prin art. 196 din Legea nr. 263/2010. Este întru-totul corectă argumentația Curții de apel în sensul că H.G. nr. 737/2010 conține norme de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis și nu norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 119/2010.

Eventualele critici ale actelor normative cu forță juridică de lege pot forma obiectul unei excepții de neconstituționalitate, dar nu pot atrage nelegalitatea actelor administrative cu caracter subsidiar emise în aplicarea și executarea lor, în limitele pe care aceste acte le impun. Cu referire la critica din recurs în sensul că H.G. nr. 737/2010 contravine principiului drepturilor câștigate, instanța are în vedere faptul că problema atingerii aduse acestui principiu a fost analizată și de Curtea Constituțională care, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, a argumentat că Legea nr. 119/2010, în temeiul și pentru executarea căreia a fost adoptată H.G. nr. 737/2010, nu contravine acestui principiu (pct. I paragrafele 3 și 4 din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale).

Susținerile din recurs, întemeiate pe Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986 și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, nu pot fi primite atâta timp cât cele două acte reglementează punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, iar H.G. nr. 737/2010 nu cuprinde nicio dispoziție care să prevadă vreo distincție între bărbați și femei cu privire la dreptul la pensie, astfel că nu se poate reține existența vreunui motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat sub aspectul nerespectării celor două directive.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere și faptul că, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, Curtea Constituțională a reținut că nici dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu intră în conflict cu Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene de modificare a Directivei 86/378/CEE, „care creează cadrul legal la nivelul Uniunii Europene pentru ca statele membre, în considerarea locului și a rolului unui anumit sector profesional să stabilească pentru acesta un regim profesional de securitate socială, cu respectarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei”. Astfel fiind, atâta timp cât actul normativ cu forță juridică superioară nu intră în conflict cu actul european menționat, nici actul administrativ subsidiar – H.G.

nr. 737/2010 – emis pentru executarea și în limitele impuse de actul de bază (Legea nr. 119/2010) nu contravine reglementării respective. Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici susținerile recurentului întemeiate pe aspectele extrase din Raportul reuniunii de consultare privind încadrarea sistemelor speciale de asigurări sociale și/sau de pensii în sistemele de securitate socială legate de profesie, așa cum sunt definite în Directiva 86/378/CEE, modificată prin Directiva 96/97/EC, și nici criticile formulate prin raportare la O.U.G. nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială.

Aserțiunile din recurs referitoare la aspectele de politică economică și la nerespectarea obligațiilor internaționale ce revin statului român, care reprezintă veritabile critici fie la adresa deciziilor Curții Constituționale, fie cu privire la Legea nr. 119/2010, nu sunt de natură a atrage nelegalitatea actului administrativ emis în baza și pentru executarea legii respective. În acest sens, Înalta Curte are în vedere cu precădere faptul că, în privința conformității cu Constituția a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, iar, în baza art. 147 alin. (4) din Constituție, soluția și considerentele instanței de contencios constituțional sunt obligatorii.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.V. împotriva sentinței nr. 5851 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2012.