ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din data de 27 iunie 2011, Tribunalul București, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor HG nr. 737/2010, invocată de către contestator, dispunând suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții. În motivarea excepției, contestatorul a arătat că H.G. nr. 737/2010 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu este nelegală, întrucât emiterea și aplicarea sa contravine prevederilor articolelor legii în baza cărora i s-a calculat pensia de serviciu, în vigoare la data emiterii și aplicării hotărârii Guvernului, articole abrogate numai de la 1 ianuarie 2011 prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, dar și O.U.G.

nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială, aprobată prin Legea nr. 44/2008 și normelor de drept comunitar, în speță art. 157 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conform căruia "prin remunerație se înțelege salariul sau suma obișnuite de bază sau minime, precum și toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta", și art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5004 din 12 septembrie 2011, a respins excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Guvernul României; a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri din domeniul pensiilor, invocată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut, în esență, următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 737/2010, invocată de emitentul actului - Guvernul României - pe care a respins-o ca atare, având în vedere jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că este admisibilă excepția de nelegalitate și în ceea ce privește actele cu caracter normativ, excepția fiind un mijloc de apărare care nu poate fi restrictiv, în sensul de a nu putea fi folosit și în privința unor acte normative a căror adresabilitate este generală. Asupra fondului cauzei, Curtea a reținut că excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G.

nr. 737/2010 este neîntemeiată, arătând că în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010, prin conținutul căreia se reglementează metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, acestea constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuție. S-a arătat că H.G. nr. 737/2010 nu conține principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.

Instanța a mai reținut că, astfel, H.G. nr. 737/2010 îndeplinește o simplă funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ contestat. Instanța a apreciat că rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de față. Față de cele prezentate instanța a reținut că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamantul își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act.

Instanța de fond a concluzionat că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare a fost emis, astfel că a respins excepția invocată. Împotriva Sentinței civile nr. 5004 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul N.I., susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia. În motivarea recursului se arată că prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, H.G. nr. 737/2010 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată, iar abrogarea acestei Hotărâri constituie cea mai directă recunoaștere a nelegalității sale.

H.G. nr. 737/2010 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu este nelegală, întrucât emiterea și aplicarea sa contravine prevederilor articolelor legii în baza cărora i s-a calculat pensia de serviciu în vigoare la data emiterii și aplicării Hotărârii Guvernului, articole abrogate numai de la 1 ianuarie 2011 prin art. 196 din Legea nr. 263/2010. De asemenea, recurentul precizează că H.G. nr. 737/2010 contravine Hotărârii nr. 2 din 15 iunie 2010 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație cu privire la drepturile dobândite, că dispozițiile H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt nelegale în raport de prevederile art. 44 din Constituția României și a tuturor reglementărilor europene care ocrotesc dreptul de proprietate și că niciuna dintre aceste probleme nu a primit vreo soluționare prin sentința criticată, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, "În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului". În temeiul acestor prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează "metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor", constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuție. H.G. nr. 737/2010 nu conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o simplă funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ contestat.

Rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent;

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor. Față de cele prezentate se va reține că, prin criticile de nelegalitate formulate, recurentul își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Mai mult, H.G. nr. 737/2010 a făcut obiectul unor acțiuni privind anularea acesteia, însă jurisprudența constantă a instanței de recurs de contencios administrativ este în sensul respingerii acestora (exemplu Decizia nr. 3831 din 30 iunie 2011). Astfel, în acest context, criticile de nelegalitate invocate în cuprinsul excepției de nelegalitate sunt nefondate, neexistând argumente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 a depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, cu forță juridică superioară care a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate, sub aspectele criticate de recurent, constatate ca fiind constituționale. De altfel, și jurisprudența constantă a Înaltei Curți în ceea ce privește excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 737/2010 este în sensul respingerii acestei excepții (exemplu Deciziile nr. 2164/2012, nr. 613/2012, nr. 335/2012 și nr. 1865/2011), soluția instanței de recurs înscriindu-se în cerințele scopului final al actului de justiție, și anume acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare a fost emis. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I. împotriva Sentinței civile nr. 5004 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2012. Procesat de GGC - GV