ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 27
iunie 2011, Tribunalul București, în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea
nr. 554/2004, a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a
dispozițiilor HG nr. 737/2010, invocată de către contestator, dispunând
suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții.
În motivarea
excepției, contestatorul a arătat că H.G. nr. 737/2010 din 21 iulie 2010 privind
metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu este nelegală,
întrucât emiterea și aplicarea sa contravine prevederilor articolelor legii în
baza cărora i s-a calculat pensia de serviciu, în vigoare la data emiterii și
aplicării hotărârii Guvernului, articole abrogate numai de la 1 ianuarie 2011
prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, dar și O.U.G. nr. 67/2007 privind
aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul
schemelor profesionale de securitate socială, aprobată prin Legea nr. 44/2008
și normelor de drept comunitar, în speță art. 157 alin. (2) din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene, conform căruia "prin remunerație se
înțelege salariul sau suma obișnuite de bază sau minime, precum și toate celelalte
drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către
angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta", și art. 17 alin.
(1) din Carta drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
civilă nr. 5004 din 12 septembrie 2011, a respins excepția de inadmisibilitate
a excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Guvernul României; a respins
ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 privind
metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la
art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri din
domeniul pensiilor, invocată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâții
Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de
Pensii Publice.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea a reținut, în esență, următoarele:
În conformitate cu
dispozițiile art. 137 C. proc. civ. instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra
excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010,
invocată de emitentul actului - Guvernul României - pe care a respins-o ca
atare, având în vedere jurisprudența Secției de contencios administrativ și
fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că este
admisibilă excepția de nelegalitate și în ceea ce privește actele cu caracter
normativ, excepția fiind un mijloc de apărare care nu poate fi restrictiv, în
sensul de a nu putea fi folosit și în privința unor acte normative a căror
adresabilitate este generală.
Asupra fondului
cauzei, Curtea a reținut că excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr.
737/2010 este neîntemeiată, arătând că în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3)
din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României
a adoptat Hotărârea nr. 737/2010, prin conținutul căreia se reglementează
metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la
art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, acestea constituind normele
procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul
cărora a fost emis actul administrativ în discuție.
S-a arătat că H.G.
nr. 737/2010 nu conține principii sau norme de drept substanțial referitoare la
pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,
dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al
emiterii actului administrativ contestat.
Instanța a mai
reținut că, astfel, H.G. nr. 737/2010 îndeplinește o simplă funcție
metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de
natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează,
în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în
procedura de control a legalității actului administrativ contestat.
Instanța a apreciat
că rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a
acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic,
care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică
superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis
actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.
Or, prin Decizia nr.
871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale,
instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva
prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de
față.
Față de cele
prezentate instanța a reținut că, prin criticile de nelegalitate formulate,
reclamantul își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de
ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul
emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de
normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act.
Instanța de fond a
concluzionat că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale
pentru a căror executare a fost emis, astfel că a respins excepția invocată.
Împotriva Sentinței
civile nr. 5004 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs
contestatorul N.I., susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea
recursului se arată că prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea
nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, H.G. nr.
737/2010 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de
pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010,
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată, iar
abrogarea acestei Hotărâri constituie cea mai directă recunoaștere a
nelegalității sale.
H.G. nr. 737/2010 din
21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de
serviciu este nelegală, întrucât emiterea și aplicarea sa contravine
prevederilor articolelor legii în baza cărora i s-a calculat pensia de serviciu
în vigoare la data emiterii și aplicării Hotărârii Guvernului, articole
abrogate numai de la 1 ianuarie 2011 prin art. 196 din Legea nr. 263/2010.
De asemenea,
recurentul precizează că H.G. nr. 737/2010 contravine Hotărârii nr. 2 din 15
iunie 2010 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație cu privire la
drepturile dobândite, că dispozițiile H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -
h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
sunt nelegale în raport de prevederile art. 44 din Constituția României și a
tuturor reglementărilor europene care ocrotesc dreptul de proprietate și că
niciuna dintre aceste probleme nu a primit vreo soluționare prin sentința
criticată, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost
formulat.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele
invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Astfel, potrivit
prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor, "În termen de 15 zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor
prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
În temeiul acestor
prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României,
Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -
h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Așa cum o arată și
titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se
reglementează "metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de
serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind
stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor", constituind normele
procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul
cărora a fost emis actul administrativ în discuție.
H.G. nr. 737/2010 nu
conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la
pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,
dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al
emiterii actului administrativ contestat.
Aceasta rezultă din
însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art.
3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și
sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi,
respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe
baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu
în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci,
o simplă funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator
de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin
criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând
fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ
contestat.
Rolul Hotărârii
Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la
stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită
aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care
este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul
administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.
Or, prin Decizia nr.
871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale,
instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva
prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de
față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției,
a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la
neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în
drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47
referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea
exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind
obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea
calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare
la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume
art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și
anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire
la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1
privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind
dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art.
34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin.
(1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.
Față de cele
prezentate se va reține că, prin criticile de nelegalitate formulate,
recurentul își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de
ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul
emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de
normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act,
astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Mai mult, H.G. nr. 737/2010
a făcut obiectul unor acțiuni privind anularea acesteia, însă jurisprudența
constantă a instanței de recurs de contencios administrativ este în sensul
respingerii acestora (exemplu Decizia nr. 3831 din 30 iunie 2011).
Astfel, în acest
context, criticile de nelegalitate invocate în cuprinsul excepției de
nelegalitate sunt nefondate, neexistând argumente care să conducă la concluzia
că H.G. nr. 737/2010 a depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010,
cu forță juridică superioară care a făcut deja obiectul controlului de
constituționalitate, sub aspectele criticate de recurent, constatate ca fiind
constituționale.
De altfel, și
jurisprudența constantă a Înaltei Curți în ceea ce privește excepția de
nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 este în sensul respingerii acestei excepții
(exemplu Deciziile nr. 2164/2012, nr. 613/2012, nr. 335/2012 și nr. 1865/2011),
soluția instanței de recurs înscriindu-se în cerințele scopului final al
actului de justiție, și anume acela de a asigura interpretarea și aplicarea
unitară a legii.
Astfel fiind, Înalta
Curte apreciază că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale
pentru a căror executare a fost emis.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu
pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de N.I. împotriva Sentinței civile nr. 5004 din 12 septembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 aprilie 2012.
Procesat de GGC - GV