ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale sub nr. 48991/3/2010, reclamantul S.R. a chemat

în judecată pe pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Casa

Națională de Pensii Publice solicitând anularea Deciziei nr. 208677 din 19

august 2010 emisă de Casa de pensii sector 4, privind recalcularea pensiei de

serviciu și menținerea Deciziei nr. 208677 din 26 martie 2009.

Prin încheierea de

ședință din data de 20 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 48991/3/2010, s-a

dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

pentru cercetarea legalității H.G. nr. 737/2010, în baza art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 544/2004.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ

sub nr. 48991/3/2010.

La data de 20 iunie 2011

pârâta Casa Națională de Pensii Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare,

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, chemând în

garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va

admite excepția de nelegalitate, să fie obligat să aloce fondurile necesare în

bugetul Casei Naționale de Pensii Publice.

De asemenea, prin

întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de

nelegalitate ca neîntemeiată.

Prin încheierea din

data de 13 septembrie 2011, Curtea a constatat inadmisibilitatea cererii de

chemare în garanție.

Prin sentința nr. 5430

din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel București secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate, invocată în dosarul nr.

48991/3/2010 al Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă

și asigurări sociale și a constatat nelegalitatea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin O.U.G. nr. 59

din 29 iunie 2011, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată H.G. nr. 737/2010, aprobându-se o

nouă metodologie de calcul și dispunându-se revizuirea din oficiu a pensiilor

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform

prevederilor aceleiași legi.

Potrivit preambulului

acestui act normativ, " în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor

speciale prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei

pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul

asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți

beneficiarii sistemului public de pensii.

A reținut Curtea că

emitentul H.G.-ului contestat, constatând că aplicarea art. 1 lit. c) - h) din

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin

metodologia stabilită prin H.G. nr. 737/2010, a condus la nerespectarea

principiului contributivității și a principiului egalității, a procedat la

emiterea unui nou act normativ, cu putere de lege, prin care, în considerarea

acestei realități sociale, a elaborat o nouă metodologie și a dispus

recalcularea pensiilor, ce au făcut obiectul recalculării potrivit Legii nr. 119/2010.

Astfel, s-a apreciat

că abrogarea H.G. nr. 737/2010, este o recunoaștere a nelegalității sale, care,

în aplicarea art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, a prevăzut o

metodologie de calcul care a condus la încălcarea principiului

contributivității și egalității în fața legii.

Chiar dacă Legea nr. 119/2000,

a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 873/2010

Curtea constatând că dispozițiile art. l lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 sunt

constituționale, în cauză nelegalitatea H.G.-ului nu provine din

neconstituționalitatea legii în baza căreia a fost emisă, ci din metodologia de

calcul, care a produs consecințele arătate în preambulul O.G. nr. 59/2011.

În ceea ce privește

aspectele de neconstituționalitate ale Legii nr. 119/2000, Curtea a reținut că,

în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată

printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un

supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se

suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește

acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține

de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează

dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin.

(2) din Constituție.

Totodată, Curtea a

constatat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar

prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații

deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Referitor la critica

de neconstituționalitate privind încălcarea art. 20 din Constituție, raportat

la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1

din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul

la respectarea bunurilor sale". Noțiunea "bun" utilizată de

acest text are o semnificație autonomă, putându-se considera că pensia este un

bun care intră sub protecția acestui text. 2. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenții au

susținut, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din

Legea nr. 119/2010 au fost emise H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea

pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a

pensiilor de stat ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special

din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, acte normative care reglementează procedura de

recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.

În urma analizei de

detaliu a sistemului de pensii publice și a evoluției acestuia prin păstrarea

structurii actuale în corelație cu tendințele macroeconomice și demografice din

România s-au conturat o serie de probleme majore, prezente și viitoare.

Recurenții au mai

arătat că existența unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o

serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale, a

condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie

plătită de stat și de asemenea existența unor acte normative care reglementează

organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii publice a îngreunat,

în mod evident, funcționarea sistemului de pensii.

Aceste aspecte au

condus la necesitatea reformării sistemului public de pensii prin adoptarea

unei legi unitare a pensiilor publice, motivată de o serie de factori

macro-economici și sociali și prin care s-a urmărit asigurarea sustenabilității

financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea discrepanțelor privind

contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a

resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, eliminarea legilor speciale de

pensionare care prevăd criterii diferite, avantajoase, în favoarea anumitor

categorii profesionale, armonizarea sistemului public de pensii cu practica

europeană și cu recomandările Uniunii Europene în domeniu și simplificarea

legislației referitoare la pensiile publice.

A fost invocată

Decizia nr. 873/2010 prin care Curtea Constituțională a stabilit că sunt

constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu

prevăzute la art. 1 din lege, cu excepția pensiilor de serviciu ale

judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți

ai Curții Constituționale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform

prevederilor legale în vigoare.

Astfel, în executarea

dispozițiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în

termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia

de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1.

În ceea ce privește

susținerea potrivit căreia prevederile Hotărârii Guvernului nr. 737/2010

încalcă principiul neretroactivității legii civile și principiul drepturilor

câștigate conform art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și jurisprudența C.E.D.O.,

recurenții au precizat că actul care califică pensiile speciale ca pensii în

înțelesul Legii nr. 19/2000 este Legea nr. 119/2010.

În fine, recurenții au

invocat și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o

lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept

născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor

unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în

aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii

vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în

vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Referitor la

încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, s-a apreciat că

măsura recalculării pensiilor își produce efecte de la data intrării în vigoare

a legii, fără a afecta pensiile deja încasate și, prin urmare, nu se încalcă

principiul neretroactivității. Totodată, dreptul la pensie este dreptul

garantat de Constituție, iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept

să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile

de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora.

Considerentele

înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt fondate pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, se constată că acest act

administrativ normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, prin care

s-a statuat că de la data intrării în vigoare a acestei legi, categoriile de

pensii enumerate la art. 1 stabilite pe baza legislației anterioare devin

pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.

Or, dispozițiile

Legii nr. 119/2010 în temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja

obiectul unor excepții de neconstituționalitate, respinse prin Decizia nr. 871

din 25 iunie 2010, care a considerat că sunt neîntemeiate criticile ce vizau

încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art.

47, art. 53, art. 135 (2) lit. f) și art. 20 din Constituție, prin raportare la

Primul Protocol adițional C.E.D.O. (art. 1), Declarația Universală a Drepturilor

Omului - art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1) Carta Drepturilor

Fundamentale UE (art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) și art. 52

alin. (1).

De asemenea, prin

Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat că dispozițiile art. (1) lit. a),

b), d)-i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, reținându-se

în schimb neconstituționalitatea art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în

raport cu prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție

(este vorba de pensiile de serviciu al judecătorilor, procurorilor, respectiv

magistraților - asistenți ai Curții Constituționale).

Înalta Curte constată

că instanța constituțională a considerat că prevederile Legii nr. 119/2010

privind unele măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd recalcularea pensiilor

de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei

pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu

încalcă principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2), al

neretroactivității legii, luând în considerare componentele pensiei de serviciu

reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie profesională,

respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale

de stat și suplimentul care depășește acest cuantum și se suportă din bugetul de

stat.

Curtea

Constituțională a reținut că acordarea acestui supliment ține de politica

statului în domeniul pensiilor și nu se subsumează dreptului constituțional la

pensie, așa cum este reglementat de art. 47 alin. (2) Constituție, din rațiuni

suficient de puternice cum ar fi criza economică, pensiile speciale putând fi

eliminate.

În Decizia nr. 873/2010

instanța constituțională a clarificat conceptul de „drepturi câștigate"

precizând că acestea pot cuprinde numai prestațiile realizate până la intrarea în

vigoare a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel și așa cum a

arătat și în Decizia nr. 458/2003 a statuat că „ o lege nu este retroactivă

atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici

atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice

constituite sub imperiul vechii legi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu

face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze

modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei

propriu de aplicare".

Pe baza celor două

componente ale pensiei de serviciu, ținând cont de împrejurarea că suplimentul

din partea statului se acordă numai în măsura în care există resursele

financiare necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art. 1

din Protocolul 1 adițional C.E.D.O., în cauza Muller contra Austriei - 1972,

instanța europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul

garantării numai unui anumit cuantum al pensiei, ci numai a dreptului la pensie,

de care intimata nu a fost privată (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan

Asmundsson v. Islanda).

Totodată, Înalta

Curte reține că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011 nu

consfințește caracterul nelegal al acesteia, ci constituie un procedeu juridic

prin care un act normativ iese din vigoare, nu mai produce efecte în ordinea

juridică.

Din analiza efectuată

mai sus rezultă că nu sunt motive de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, că

aceasta a fost emisă pentru organizarea executării Legii nr. 119/2010 și este

conformă cu legea în baza căreia s-a adoptat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată

în sensul respingerii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României, Casa de Pensii a municipiului București și Casa

Națională de Pensii Publice împotriva sentinței nr. 5430 din 27 septembrie 2011

a Curții de Apel București secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2012.