ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2012

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 48991/3/2010, reclamantul S.R. a chemat în judecată pe pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice solicitând anularea Deciziei nr. 208677 din 19 august 2010 emisă de Casa de pensii sector 4, privind recalcularea pensiei de serviciu și menținerea Deciziei nr. 208677 din 26 martie 2009. Prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 48991/3/2010, s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ pentru cercetarea legalității H.G.

nr. 737/2010, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ sub nr. 48991/3/2010. La data de 20 iunie 2011 pârâta Casa Națională de Pensii Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, chemând în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite excepția de nelegalitate, să fie obligat să aloce fondurile necesare în bugetul Casei Naționale de Pensii Publice. De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2011, Curtea a constatat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție. Prin sentința nr. 5430 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel București secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate, invocată în dosarul nr. 48991/3/2010 al Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și a constatat nelegalitatea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin O.U.G.

nr. 59 din 29 iunie 2011, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată H.G. nr. 737/2010, aprobându-se o nouă metodologie de calcul și dispunându-se revizuirea din oficiu a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi. Potrivit preambulului acestui act normativ, " în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii.

A reținut Curtea că emitentul H.G.-ului contestat, constatând că aplicarea art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin metodologia stabilită prin H.G. nr. 737/2010, a condus la nerespectarea principiului contributivității și a principiului egalității, a procedat la emiterea unui nou act normativ, cu putere de lege, prin care, în considerarea acestei realități sociale, a elaborat o nouă metodologie și a dispus recalcularea pensiilor, ce au făcut obiectul recalculării potrivit Legii nr. 119/2010. Astfel, s-a apreciat că abrogarea H.G. nr. 737/2010, este o recunoaștere a nelegalității sale, care, în aplicarea art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, a prevăzut o metodologie de calcul care a condus la încălcarea principiului contributivității și egalității în fața legii.

Chiar dacă Legea nr. 119/2000, a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 873/2010 Curtea constatând că dispozițiile art. l lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 sunt constituționale, în cauză nelegalitatea H.G.-ului nu provine din neconstituționalitatea legii în baza căreia a fost emisă, ci din metodologia de calcul, care a produs consecințele arătate în preambulul O.G. nr. 59/2011. În ceea ce privește aspectele de neconstituționalitate ale Legii nr. 119/2000, Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.

Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție. Totodată, Curtea a constatat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 20 din Constituție, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Noțiunea "bun" utilizată de acest text are o semnificație autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text. 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 au fost emise H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acte normative care reglementează procedura de recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.

În urma analizei de detaliu a sistemului de pensii publice și a evoluției acestuia prin păstrarea structurii actuale în corelație cu tendințele macroeconomice și demografice din România s-au conturat o serie de probleme majore, prezente și viitoare. Recurenții au mai arătat că existența unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat și de asemenea existența unor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii publice a îngreunat, în mod evident, funcționarea sistemului de pensii.

Aceste aspecte au condus la necesitatea reformării sistemului public de pensii prin adoptarea unei legi unitare a pensiilor publice, motivată de o serie de factori macro-economici și sociali și prin care s-a urmărit asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite, avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale, armonizarea sistemului public de pensii cu practica europeană și cu recomandările Uniunii Europene în domeniu și simplificarea legislației referitoare la pensiile publice.

A fost invocată Decizia nr. 873/2010 prin care Curtea Constituțională a stabilit că sunt constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 din lege, cu excepția pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți ai Curții Constituționale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare.

Astfel, în executarea dispozițiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 încalcă principiul neretroactivității legii civile și principiul drepturilor câștigate conform art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și jurisprudența C.E.D.O., recurenții au precizat că actul care califică pensiile speciale ca pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 este Legea nr. 119/2010. În fine, recurenții au invocat și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, s-a apreciat că măsura recalculării pensiilor își produce efecte de la data intrării în vigoare a legii, fără a afecta pensiile deja încasate și, prin urmare, nu se încalcă principiul neretroactivității.

Totodată, dreptul la pensie este dreptul garantat de Constituție, iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, se constată că acest act administrativ normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, prin care s-a statuat că de la data intrării în vigoare a acestei legi, categoriile de pensii enumerate la art. 1 stabilite pe baza legislației anterioare devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.

Or, dispozițiile Legii nr. 119/2010 în temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja obiectul unor excepții de neconstituționalitate, respinse prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, care a considerat că sunt neîntemeiate criticile ce vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 47, art. 53, art. 135 (2) lit. f) și art. 20 din Constituție, prin raportare la Primul Protocol adițional C.E.D.O.

(art. 1), Declarația Universală a Drepturilor Omului - art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1) Carta Drepturilor Fundamentale UE (art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) și art. 52 alin. (1). De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat că dispozițiile art. (1) lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, reținându-se în schimb neconstituționalitatea art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este vorba de pensiile de serviciu al judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraților - asistenți ai Curții Constituționale).

Înalta Curte constată că instanța constituțională a considerat că prevederile Legii nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu încalcă principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2), al neretroactivității legii, luând în considerare componentele pensiei de serviciu reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie profesională, respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și suplimentul care depășește acest cuantum și se suportă din bugetul de stat.

Curtea Constituțională a reținut că acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul pensiilor și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, așa cum este reglementat de art. 47 alin. (2) Constituție, din rațiuni suficient de puternice cum ar fi criza economică, pensiile speciale putând fi eliminate.

În Decizia nr. 873/2010 instanța constituțională a clarificat conceptul de „drepturi câștigate" precizând că acestea pot cuprinde numai prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel și așa cum a arătat și în Decizia nr. 458/2003 a statuat că „ o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul vechii legi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". Pe baza celor două componente ale pensiei de serviciu, ținând cont de împrejurarea că suplimentul din partea statului se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art. 1 din Protocolul 1 adițional C.E.D.O., în cauza Muller contra Austriei - 1972, instanța europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul garantării numai unui anumit cuantum al pensiei, ci numai a dreptului la pensie, de care intimata nu a fost privată (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan Asmundsson v. Islanda).

Totodată, Înalta Curte reține că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011 nu consfințește caracterul nelegal al acesteia, ci constituie un procedeu juridic prin care un act normativ iese din vigoare, nu mai produce efecte în ordinea juridică. Din analiza efectuată mai sus rezultă că nu sunt motive de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, că aceasta a fost emisă pentru organizarea executării Legii nr. 119/2010 și este conformă cu legea în baza căreia s-a adoptat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul respingerii excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 737/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României, Casa de Pensii a municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice împotriva sentinței nr. 5430 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.