ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.G. a

chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și Guvernul României,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună, după

soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, privind metodologia

de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

din Legea nr. 119/2010, anularea Deciziei nr. 281612 din 24 august 2010 emisă

de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, prin care i-a fost recalculată pensia de

serviciu și să fie repus în drepturile de pensie anterioare emiterii acestei

decizii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 281612 din 24 august 2010

emisă de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița i-a fost recalculată, conform

algoritmului utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare,

pensia sa de serviciu, stabilită prin decizia nr. 281612 din 28 ianuarie 2010,

reclamantul fiind salariat al Curții de Conturi a Românei - Camera de Conturi

Dâmbovița, în funcția de auditor public extern/controlor financiar începând din

august 1993 și până în noiembrie 2009 (timp de 16 ani), în luna noiembrie 2009

încetându-i raportul de muncă prin pensionare, conform dispozițiilor Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, așa cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 217/2008 cu modificările și

completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 7/2006 privind

statutul funcționarului parlamentar, cu modificările și completările ulterioare

și ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor, s-a emis

Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din această lege.

Urmare acestor acte

normative, Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a recalculat pensia reclamantului

de serviciu și a emis decizia nr. 281612 din 24 august 2010, decizie pe care

acesta o apreciază ca având caracter vădit nelegal, esențial neconstituțional,

fiind emisă cu încălcarea normelor europene.

Constatând

că soluționarea prezentului litigiu pe fond depinde de legalitatea actului

administrativ normativ, reprezentat de H.G. nr. 737/2010,

în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/20

04 a Contenciosului Administrativ,

reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 737

din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Apreciază

reclamantul că această hotărâre de guvern este nelegală, întrucât contravine:

prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, care consacră

principiul supremației Constituției și al obligativității legilor; prevederilor

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, care

se aplică cu prioritate față de orice altă

dispoziție

de drept intern, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, precum și

prevederilor art.

14 din Convenția pentru interzicerea discriminării.

Curtea de Apel

București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2087 din 16 martie 2011 a respins ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate

invocată de către reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că actul administrativ unilateral cu

caracter normativ (H.G. nr. 737/2010) a fost adoptat cu respectarea procedurii

legale, în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010.

Astfel, reține

instanța, proiectul actului administrativ a fost inițiat de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale care avea competență în materie, a fost avizat

de Ministrului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și a primit avizul

Consiliului Legislativ.

Cât privește încălcarea

principiului neretroactivității legii civile, s-a reținut, de asemenea că susținerea

este neîntemeiată câtă vreme acest principiu generează aplicarea legii în timp,

iar H.G. nr. 737/2010 se aplică doar de la intrarea sa în vigoare, sens în care

s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 57/2006.

Referitor la

încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin invocarea de către

reclamant a dispozițiilor art. 11 din H.G. nr. 737/2010 s-a reținut că aceste

prevederi nu-i sunt aplicabile de vreme ce acesta nu a depus la dosar vreo

dovadă că ar fi beneficiarul unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care

să i se fi stabilit cuantumul pensiei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs D.G.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, „În termen de 15 zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor

prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

În temeiul acestor

prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României,

Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -

h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și

titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se

reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de

punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul

administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu

conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la

pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,

dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al

emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din

însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art.

3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și

sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi,

respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe

baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu

în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci,

o simplă funcție metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator

de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin

criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând

fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ

contestat.

Rolul Hotărârii

Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la

stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită

aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care

este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul

administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871

din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale,

instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva

prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de

față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției,

a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la

neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în

drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47

referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea

exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind

obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea

calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare

la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația

Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art.

23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție

socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea

umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind

drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială

și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea

drepturilor și principiilor.

Față de cele

prezentate se va reține că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamantul

își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin

substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de

către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de normele pur

tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act.

Așa fiind,

constatându-se că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale

pentru a căror executare a fost emis, prima instanță pronunțând o hotărâre

legală și temeinică, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 2087 din 16 martie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.