ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și Guvernul României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună, după soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, anularea Deciziei nr. 281612 din 24 august 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, prin care i-a fost recalculată pensia de serviciu și să fie repus în drepturile de pensie anterioare emiterii acestei decizii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 281612 din 24 august 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița i-a fost recalculată, conform algoritmului utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, pensia sa de serviciu, stabilită prin decizia nr. 281612 din 28 ianuarie 2010, reclamantul fiind salariat al Curții de Conturi a Românei - Camera de Conturi Dâmbovița, în funcția de auditor public extern/controlor financiar începând din august 1993 și până în noiembrie 2009 (timp de 16 ani), în luna noiembrie 2009 încetându-i raportul de muncă prin pensionare, conform dispozițiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 217/2008 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului parlamentar, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a emis Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din această lege. Urmare acestor acte normative, Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a recalculat pensia reclamantului de serviciu și a emis decizia nr. 281612 din 24 august 2010, decizie pe care acesta o apreciază ca având caracter vădit nelegal, esențial neconstituțional, fiind emisă cu încălcarea normelor europene. Constatând că soluționarea prezentului litigiu pe fond depinde de legalitatea actului administrativ normativ, reprezentat de H.G.

nr. 737/2010, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/20 04 a Contenciosului Administrativ, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Apreciază reclamantul că această hotărâre de guvern este nelegală, întrucât contravine: prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, care consacră principiul supremației Constituției și al obligativității legilor; prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, care se aplică cu prioritate față de orice altă dispoziție de drept intern, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, precum și prevederilor art. 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării.

Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2087 din 16 martie 2011 a respins ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate invocată de către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că actul administrativ unilateral cu caracter normativ (H.G. nr. 737/2010) a fost adoptat cu respectarea procedurii legale, în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010. Astfel, reține instanța, proiectul actului administrativ a fost inițiat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care avea competență în materie, a fost avizat de Ministrului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și a primit avizul Consiliului Legislativ.

Cât privește încălcarea principiului neretroactivității legii civile, s-a reținut, de asemenea că susținerea este neîntemeiată câtă vreme acest principiu generează aplicarea legii în timp, iar H.G. nr. 737/2010 se aplică doar de la intrarea sa în vigoare, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 57/2006. Referitor la încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 11 din H.G. nr. 737/2010 s-a reținut că aceste prevederi nu-i sunt aplicabile de vreme ce acesta nu a depus la dosar vreo dovadă că ar fi beneficiarul unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să i se fi stabilit cuantumul pensiei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat. Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”. În temeiul acestor prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuție. H.G. nr. 737/2010 nu conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o simplă funcție metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ contestat.

Rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent;

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor. Față de cele prezentate se va reține că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamantul își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act.

Așa fiind, constatându-se că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare a fost emis, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 2087 din 16 martie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.