ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia sub nr. 90/57/2011,

reclamanții B.D., T.A., G.R., P.M., O.O., C.I., T.M., G.E., C.C., L.R.E., O.F.

au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:

-

suspendarea

executării H.G. nr. 737/2010 privind Metodologia de calcul

a categoriilor de pensii prevăzute la art. 1 lit.

c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acordate prin legi

speciale,

- anularea H.G. nr.

737/2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au

făcut parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, beneficiind

de pensii de serviciu potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004, iar prin H.G. nr.

737/2010 aceste pensii urmează să fie recalculate, cuantumul lor fiind mult

diminuat.

S-a mai arătat că, deși hotărârea a

fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 119/2010, supusă

controlului de constituționalitate, dreptul reclamanților la pensia de

serviciu, instituită în virtutea statutului lor profesional, este reglementat

nu numai de legislația internă ci și de dispozițiile CEDO, prioritare în raport

de dreptul intern.

Recalcularea pensiilor speciale aflate

în plată s-a considerat că încalcă dreptul de a beneficia de proprietatea pe

care o dețin titularii, raportat la prevederile art. 1 din Protocolul 1 si art.

14 din CEDO, fiind invocate hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în cauzele Buchen c/a Republicii Cehia, Andrejeva c/a

Letonie, Gaygusuz c/a Austriei, precum și principiul neretroactivității legii

prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Guvernul României a formulat

întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților deoarece nu au făcut dovada drepturilor existente, vătămate prin

actul existent, excepția lipsei de interes, și pe fond, respingerea cererii de

suspendare.

Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului

României.

Prin sentința nr. 75 din 16 martie

2011 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes

formulate de pârâtul Guvernul României și a admis cererea de intervenție

accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și a respins acțiunea privind suspendarea și anularea H.G. nr. 737/2010

formulată de reclamanți.

In motivarea soluției de respingere a

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, instanța de fond a reținut că

excepțiile sunt nefondate:

- excepția lipsei calității procesuale

active a fost respinsă pentru că la dosar s-au depus Deciziile de pensionare

ale reclamanților care sunt beneficiari ai pensiei de serviciu, conform Legii

nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare.

- excepția lipsei de interes a fost

considerată nefondată pentru că interesul reclamanților s-a născut în momentul

în care actul normativ atacat a fost aplicat în concret prin emiterea noilor

decizii de stabilire a pensiilor.

Raportat la motivele acțiunii deduse

judecății, instanța a reținut că reclamanții contestă, în fapt, însăși măsura

recalculării pensiilor de serviciu aflate în plată aprobată prin legea cadru,

nefiind adus nici un argument cu privire la modalitatea în care metodologia

aprobată prin actul Guvernului ar fi neconformă cu actul superior sau cu

dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

cu protocoalele aferente.

Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul

controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 873/2010, Curtea

Constituțională constatând că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12

din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt

constituționale.

De altfel instanța de contencios

constituțional este singura competentă pentru a stabili concordanța unor norme

infraconstituționale cu actul normativ fundamental.

Sub acest aspect nu a putut fi primită

critica reclamanților potrivit căreia dispozițiile H.G. 737/2010 încalcă

dispozițiile art. 15 din Constituție, în condițiile în care o hotărâre de

guvern nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, ea fiind

dată pentru punerea în aplicare a Legii 119/2010.

Față de cererea de suspendare a

executării hotărârii de guvern, instanța a reținut că dispozițiile art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea solicitării suspendării

actului administrativ în măsura dovedirii cerințelor prevăzute de art. 14 din

aceeași lege, respectiv, existența unui caz bine justificat și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

S-a mai reținut că dacă condiția

prejudiciului material viitor și previzibil, așa cum este definit de art. 2

lit. ș) din Legea contenciosului administrativ poate fi apreciată ca întrunită

sub aspectul diminuării cuantumului pensiei încasate de la Casa Județeană de

Pensii în urma recalculării, în actualul context economic al țării, în privința

cazului bine justificat, reclamanții nu au dovedit împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, prevăzute la art. 2 lit. t) care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului de aprobare a

metodologiei în raport de actul de bază.

A concluzionat Curtea, că H.G. nr.

737/2010 ca și act normativ dat în executarea Legii nr. 119/2010 a fost emisă

în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în

limitele acestei legi, iar reclamanții nu au justificat vătămarea produsă

distinct prin actul metodologic, în conformitate cu prevederile art. 1 din

Legea nr. 554/2004, vătămarea suferită prin măsura recalculării pensiilor

aprobată prin legea cadru neputând fi analizată în acest cadru procesual, în

temeiul art. 18 raportat la art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

3.

Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate în sensul admiterii cererii de anulare și de suspendare a executării H.G.

nr. 737/2010.

În motivarea căii de atac s-au arătat

în esență următoarele:

- în mod nefondat s-a reținut în

motivarea sentinței recurate faptul că „reclamanți nu au adus nici un argument

cu privire la modalitatea în care metodologia aprobată prin actul Guvernului ar

fi neconformă cu dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, cu protocoale aferente".

Se arată că prin cererea de chemare în

judecată, cât și prin concluziile scrise s-a invocat faptul că prin actul contestat

se încalcă normele și jurisprudența CEDO care ocrotesc dreptul fundamental la

pensia stabilită prin legea în vigoare la data pensionării.

Se mai arată că prima instanță a

reținut în mod nefondat și faptul că, în raport de considerentele Curții Constituționale

în decizia privind obiecția de neconstituționalitate a Legii privind unele

măsuri în domeniul pensiilor, nu se poate constata o încălcare distinctă a

prevederilor CEDO și a protocoalelor adiționale de către actul administrativ

contestat, prin trimitere la jurisprudența instanței europene.

4.

Soluția instanței de recurs.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor.

De altfel Consiliul Legislativ a

avizat favorabil Hotărârea a cărei suspendare se solicită, la data de 19 iulie

2010, iar prevederile Legii nr. 119/2010 care au determinat emiterea H.G. nr.

737/2010 au fost considerate constituționale prin Deciziile nr. 871 și 873 din

25 iunie 2010 ale Curții Constituționale, astfel încât, în cauză nu s-a probat

existența unui caz „bine justificat" în înțelesul art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004.

Argumentele prezentate de recurenți în

motivarea cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010 reprezintă de fapt critici

formulate cu privire la dispozițiile Legii nr. 119/2010, despre care au arătat

că nu putea modifica pensii aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior

- Legea nr. 567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivității, a

drepturilor câștigate de beneficiarii unui sistem ocupațional de pensii, a art.

1 Protocol 1 CEDO, a principiului proporționalității și nediscriminării.

Or dispozițiile Legii nr. 119/2010 în

temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja obiectul unor excepții

de neconstituționalitate, respinse prin Decizia nr. 871/25 iunie 2010, care a

considerat că sunt neîntemeiate criticile ce vizau încălcarea art. 1 alin. (5),

art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 47, art. 53, art. 135 alin.

(2) lit. f) și art. 20 din Constituție, prin raportare la Primul Protocol

adițional CEDO (art. 1), Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17,

art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1) Carta Drepturilor Fundamentale UE [art. 1,

art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) și art. 52 alin. (1)].

De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25

iunie 2010 s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12

din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, constatându-se în schimb neconstituționalitatea

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu prevederile art. 124 alin.

(3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este vorba de pensiile de serviciu

al judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraților - asistenți ai Curții

Constituționale).

In cuprinsul acestor Decizii instanța

constituțională a analizat compatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 cu

principiile de drept național și comunitar invocate de recurenți, astfel că

ținând cont de ierarhia și atribuțiile instanțelor de judecată, așa cum acestea

au fost reglementate în sistemul juridic românesc prin art. 146 lit. a), art. 147

alin. (4) din Constituție, Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 303/2004, Înalta Curte

constată că nu se poate substitui și nu poate pronunța soluții contrare în

probleme de drept ce au format obiectul cercetării judecătorești de către Curtea

Constituțională .

Prin urmare, se observă că instanța

constituțională a considerat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind unele

măsuri în domeniul pensiilor , care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu

prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii,

utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu încalcă

principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2), al

neretroactivității legii, luând în considerare componentele pensiei de serviciu

reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie profesională,

respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale

de stat și suplimentul care depășește acest cuantum și se suportă din bugetul

de stat.

A constatat Curtea Constituțională că

acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul pensiilor și

nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, așa cum este reglementat

de art. 47 alin. (2) Constituție, din rațiuni suficient de puternice cum ar fi

criza economică, pensiile speciale putând fi eliminate.

In Decizia nr. 873/2010 instanța

constituțională a clarificat conceptul de „drepturi câștigate" precizând

că acestea pot cuprinde numai prestațiile realizate până la intrarea în vigoare

a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel și așa cum a arătat și

în Decizia nr. 458/2003 a statuat că „ o lege nu este retroactivă atunci când

modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când

suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub

imperiul vechii legi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva

decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune

în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de

aplicare".

Pe baza celor două componente ale

pensiei de serviciu, ținând cont de împrejurarea că suplimentul din partea

statului se acordă numai în măsura în care există resursele financiare

necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art. 1 din

Protocolul 1 adițional CEDO, în cauza Muller contra Austriei -1972, instanța

europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul garantării

numai anumit cuantum al pensiei , ci numai a dreptului la pensie , de care

intimata nu a fost privată (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan Asmundsson v.

Islanda).

Nu se poate reține nici încălcarea

principiului proporționalității, având în vedere interesul general,

reprezentant de necesitatea menținerii echilibrului bugetar, a respectării

angajamentelor asumate de statul român prin semnarea acordurilor de împrumut cu

organisme financiare internaționale, în condițiile adâncirii crizei economice

în 2010 (situații expuse de Guvern în justificarea adoptării Legii nr.

119/2010) și interesul particular, reprezentat de menținerea pensiei de

serviciu acordată în considerarea unui anumit statut social al unei categorii

profesionale, se constată că măsurile adoptate prin Legea nr. 119/2010 și H.G.

nr. 737/2010 nu rup echilibrul celor două categorii de interese, întrucât nu se

restrânge dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut de art. 47 alin. (2)

din Constituție, ci se reglementează o metodologie de recalculare a pensiilor

de serviciu, prin algoritmul folosit de legea cadru în materie de pensii -

Legea nr. 19/2000, fără a fi atinsă partea contributivă, efectul producându-se

numai în privința suplimentului plătit de la bugetul de stat, asupra căruia

statul poate dispune modificări, în funcție de condițiile economico - sociale

și politica fiscală de la un moment dat.

Constatând că hotărârea atacată nu

este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.D., T.A.,

G.R., P.M., O.O., C.I., T.M., G.E., C.C., L.R.E., O.F. împotriva sentinței

nr.75 din 16 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

23 septembrie 2011.