ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții A.M., A.D., A.C., A.A., A.J., B.L.,
B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A., C.V., C.A., A.C.,
D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E., M.L., M.E., M.C.,
N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D., S.M., S.I., T.S.,
T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R., D.I. au
chemat în judecată Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Iași,
solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea
executării H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a
categoriilor de pensii prevăzute la art. l lit. c) Legea nr. 119/2010, invocând
faptul că, în cazul în care acest act administrativ cu caracter normativ va fi
pus în executare, vor fi ”deposedate de pensie de serviciu”, iar calcularea
unei alte pensii se va face ”în baza unor temeiuri arbitrare”, prin ”diminuări
majore a cuantumului pensiei de serviciu, diminuare nelegală și abuzivă”.
Prin precizările
depuse la termenul din 20 septembrie 2010, petenții arată că ”față de pârâta
Casa Județeană de Pensii Iași nu s-a formulat plângere prealabilă, aceasta
neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că renunțăm la
judecata față de susnumita”, că se cere ”suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind
metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la
art. 1 lit. c) Legea nr. 119/2010(...) în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004”,
solicitându-se totodată să se constate că ”excepțiile formulate de Casa
Județeană de Pensii Iași sunt rămase fără obiect”, că ”excepția nulității
acțiunii pentru lipsa timbrajului” nu mai are obiect și că ”H.G. nr. 737/2010
încalcă dispozițiile art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567/2004” ale cărei
prevederi sunt ”în vigoare și neabrogate”, susținându-se că ”prin aplicarea
metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere de
cca. 300% a pensiei încasată până în prezent”, și concluzionându-se că ”prin
reducerea ilegală și neconstituțională a unui drept patrimonial deja câștigat
și prevăzut în continuare de o lege aflată în vigoare, s-ar crea reclamanților
o pagubă iminentă”.
Guvernul României,
prin întâmpinare, a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa
timbralului, excepția lipsei calității procesuale active a petenților, deoarece
nu fac dovada drepturilor existente și excepția lipsei de interes a
reclamanților în promovarea cererii de suspendare; pe fond solicitându-se
respingerea cererii de suspendare a efectelor H.G. nr. 737/2010, pe motiv că nu
sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004.
Casa Județeană de
Pensii Iași prin întâmpinare, a invocat excepția prematurității acțiunii ce i
s-a intentat, motivat de necontestarea în sine a nici unei decizii de
recalculare a pensiilor, precum și excepția lipsei calității sale procesuale
pasive, solicitând respingerea cererii.
În cauză, Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat, la data de 13 septembrie 2010,
o cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând
respingerea cererii; invocându-se faptul că: ”Curtea Constituțională a stabilit
că o absolutizare a drepturilor unei anumite categorii socio-profesionale
trebuie privită și în contextul principiului egalității și anume
intangibilitatea sau creșterea beneficiilor acordate unui grup înseamnă în mod
automat agravarea stării materiale a unui alt grup de persoane”.
Curtea de Apel Iași,
secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 221/CA din
4 octombrie 2010, a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului,
excepția lipsei calității procesuale active a petenților și excepția lipsei de interes
a acestora, excepție invocată de Guvernul României și de intervenientul Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Totodată, a respins cererea
de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 formulată de reclamanți și a luat act
de renunțarea acestora la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Iași.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că în cauză, cel puțin una din cele două condiții cerute
a fi îndeplinite în mod cumulativ, pentru a se face aplicarea instituției „suspendării
executării actului” reglementată de art. 14 Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită
și anume aceea a „cazului bine justificat”.
S-a mai reținut de către
instanța de fond că, în procedura aleasă de petenți, nu se poate verifica nici dacă
art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567 din 2004 mai produce sau nu efecte juridice,
în raport cu prevederile Legii nr. 119/2010, și nici care ar fi consecințele neabrogării
acestui act normativ în ceea ce privește dreptul la pensie de serviciu, întrucât
acest control ar presupune o verificare de fond a întregului ansamblu normativ ce
a stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
Constatând neîndeplinită
condiția „cazului bine justificat” instanța de fond a respins cererea de suspendare
formulată de reclamanți, în contradictoriu cu Guvernul României și intervenientul
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, apreciind că în acest context
este de prisos a se mai cerceta excepțiile invocate de către intimat și de către
intervenient.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut
că H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 încalcă în mod flagrant dispozițiile legii și
prevede în mod clar o anulare efectivă a pensiei de serviciu, deși Legea nr. 567/2004
prevede dreptul la pensie de serviciu iar Legea nr. 119/2010 nu prevede pierderea
dreptului la pensie de serviciu, ci doar că aceasta devine pensie în înțelesul Legii
nr. 19/2000.
Atâta timp cât dispozițiile
H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 derogă de la cele două legi sus menționate și prin
aplicarea metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere
a cuantumului pensiilor cu aproximativ 75% față de pensiile încasate în prezent,
recurenții susțin că are loc o pierdere permanentă a unei părți enorme din pensia
de serviciu, reclamanții justificându-și dreptul încălcat, interesul în promovarea
cererii, cât și „cazul bine justificat”.
S-a mai susținut de către
recurenți și faptul că scăderea pensiilor trebuie examinată și prin raportare la
principiile fundamentale prevăzute în art. 1 Protocolul 1 la Convenția CEDO.
De asemenea, s-a susținut
că având în vedere că actualele pensii au fost legal stabilite și calculate în baza
legii speciale, recalcularea lor, fără temei și fără drept, duce la încălcarea principiului
neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Analizând actele și lucrările
dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta
Curte reține următoarele:
Cu privire la cererea
de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menționat că această hotărâre
stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului
auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.
Actele normative care
reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de
recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai pentru
protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește
în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare
a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010,
Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G.
nr. 737/2010.
În ceea ce privește cazul
bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și
personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune
un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea
cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea cuantumului
pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea
a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi.
Nu se poate reține o încălcare
a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea
discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile
și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.
Desigur nu se poate reține
nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea
prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de
pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare
neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului
pensiilor speciale.
Prin urmare, în speță,
cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate.
În ceea ce privește paguba
iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el
însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile
avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010,
sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse,
se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14
și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție
va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M., A.D., A.C.,
A.A., A.J., B.L., B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A.,
C.V., C.A., A.C., D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E.,
M.L., M.E., M.C., N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D.,
S.M., S.I., T.S., T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R.,
D.I. împotriva sentinței nr. 221/CA din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași,
secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie
2011.