ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții A.M., A.D., A.C., A.A., A.J., B.L.,

B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A., C.V., C.A., A.C.,

D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E., M.L., M.E., M.C.,

N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D., S.M., S.I., T.S.,

T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R., D.I. au

chemat în judecată Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Iași,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea

executării H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii prevăzute la art. l lit. c) Legea nr. 119/2010, invocând

faptul că, în cazul în care acest act administrativ cu caracter normativ va fi

pus în executare, vor fi ”deposedate de pensie de serviciu”, iar calcularea

unei alte pensii se va face ”în baza unor temeiuri arbitrare”, prin ”diminuări

majore a cuantumului pensiei de serviciu, diminuare nelegală și abuzivă”.

Prin precizările

depuse la termenul din 20 septembrie 2010, petenții arată că ”față de pârâta

Casa Județeană de Pensii Iași nu s-a formulat plângere prealabilă, aceasta

neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că renunțăm la

judecata față de susnumita”, că se cere ”suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) Legea nr. 119/2010(...) în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004”,

solicitându-se totodată să se constate că ”excepțiile formulate de Casa

Județeană de Pensii Iași sunt rămase fără obiect”, că ”excepția nulității

acțiunii pentru lipsa timbrajului” nu mai are obiect și că ”H.G. nr. 737/2010

încalcă dispozițiile art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567/2004” ale cărei

prevederi sunt ”în vigoare și neabrogate”, susținându-se că ”prin aplicarea

metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere de

cca. 300% a pensiei încasată până în prezent”, și concluzionându-se că ”prin

reducerea ilegală și neconstituțională a unui drept patrimonial deja câștigat

și prevăzut în continuare de o lege aflată în vigoare, s-ar crea reclamanților

o pagubă iminentă”.

Guvernul României,

prin întâmpinare, a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa

timbralului, excepția lipsei calității procesuale active a petenților, deoarece

nu fac dovada drepturilor existente și excepția lipsei de interes a

reclamanților în promovarea cererii de suspendare; pe fond solicitându-se

respingerea cererii de suspendare a efectelor H.G. nr. 737/2010, pe motiv că nu

sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004.

Casa Județeană de

Pensii Iași prin întâmpinare, a invocat excepția prematurității acțiunii ce i

s-a intentat, motivat de necontestarea în sine a nici unei decizii de

recalculare a pensiilor, precum și excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, solicitând respingerea cererii.

În cauză, Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat, la data de 13 septembrie 2010,

o cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând

respingerea cererii; invocându-se faptul că: ”Curtea Constituțională a stabilit

că o absolutizare a drepturilor unei anumite categorii socio-profesionale

trebuie privită și în contextul principiului egalității și anume

intangibilitatea sau creșterea beneficiilor acordate unui grup înseamnă în mod

automat agravarea stării materiale a unui alt grup de persoane”.

Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 221/CA din

4 octombrie 2010, a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului,

excepția lipsei calității procesuale active a petenților și excepția lipsei de interes

a acestora, excepție invocată de Guvernul României și de intervenientul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Totodată, a respins cererea

de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 formulată de reclamanți și a luat act

de renunțarea acestora la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Iași.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cauză, cel puțin una din cele două condiții cerute

a fi îndeplinite în mod cumulativ, pentru a se face aplicarea instituției „suspendării

executării actului” reglementată de art. 14 Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită

și anume aceea a „cazului bine justificat”.

S-a mai reținut de către

instanța de fond că, în procedura aleasă de petenți, nu se poate verifica nici dacă

art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567 din 2004 mai produce sau nu efecte juridice,

în raport cu prevederile Legii nr. 119/2010, și nici care ar fi consecințele neabrogării

acestui act normativ în ceea ce privește dreptul la pensie de serviciu, întrucât

acest control ar presupune o verificare de fond a întregului ansamblu normativ ce

a stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Constatând neîndeplinită

condiția „cazului bine justificat” instanța de fond a respins cererea de suspendare

formulată de reclamanți, în contradictoriu cu Guvernul României și intervenientul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, apreciind că în acest context

este de prisos a se mai cerceta excepțiile invocate de către intimat și de către

intervenient.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut

că H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 încalcă în mod flagrant dispozițiile legii și

prevede în mod clar o anulare efectivă a pensiei de serviciu, deși Legea nr. 567/2004

prevede dreptul la pensie de serviciu iar Legea nr. 119/2010 nu prevede pierderea

dreptului la pensie de serviciu, ci doar că aceasta devine pensie în înțelesul Legii

nr. 19/2000.

Atâta timp cât dispozițiile

H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 derogă de la cele două legi sus menționate și prin

aplicarea metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere

a cuantumului pensiilor cu aproximativ 75% față de pensiile încasate în prezent,

recurenții susțin că are loc o pierdere permanentă a unei părți enorme din pensia

de serviciu, reclamanții justificându-și dreptul încălcat, interesul în promovarea

cererii, cât și „cazul bine justificat”.

S-a mai susținut de către

recurenți și faptul că scăderea pensiilor trebuie examinată și prin raportare la

principiile fundamentale prevăzute în art. 1 Protocolul 1 la Convenția CEDO.

De asemenea, s-a susținut

că având în vedere că actualele pensii au fost legal stabilite și calculate în baza

legii speciale, recalcularea lor, fără temei și fără drept, duce la încălcarea principiului

neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României.

Analizând actele și lucrările

dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta

Curte reține următoarele:

Cu privire la cererea

de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menționat că această hotărâre

stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului

auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de

recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai pentru

protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește

în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public.

Prin metodologia de recalculare

a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010,

Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G.

nr. 737/2010.

În ceea ce privește cazul

bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și

personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune

un tratament juridic diferit.

Este evident că prin formularea

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea cuantumului

pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea

a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi.

Nu se poate reține o încălcare

a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea

discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile

și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate reține

nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea

prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de

pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare

neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului

pensiilor speciale.

Prin urmare, în speță,

cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate.

În ceea ce privește paguba

iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el

însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile

avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010,

sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele expuse,

se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14

și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție

va respinge recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.M., A.D., A.C.,

A.A., A.J., B.L., B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A.,

C.V., C.A., A.C., D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E.,

M.L., M.E., M.C., N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D.,

S.M., S.I., T.S., T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R.,

D.I. împotriva sentinței nr. 221/CA din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie

2011.