ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții A.M., A.D., A.C., A.A., A.J., B.L., B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A., C.V., C.A., A.C., D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E., M.L., M.E., M.C., N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D., S.M., S.I., T.S., T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R., D.I. au chemat în judecată Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Iași, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea executării H.G.

nr. 737 din 24 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii prevăzute la art. l lit. c) Legea nr. 119/2010, invocând faptul că, în cazul în care acest act administrativ cu caracter normativ va fi pus în executare, vor fi ”deposedate de pensie de serviciu”, iar calcularea unei alte pensii se va face ”în baza unor temeiuri arbitrare”, prin ”diminuări majore a cuantumului pensiei de serviciu, diminuare nelegală și abuzivă”. Prin precizările depuse la termenul din 20 septembrie 2010, petenții arată că ”față de pârâta Casa Județeană de Pensii Iași nu s-a formulat plângere prealabilă, aceasta neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că renunțăm la judecata față de susnumita”, că se cere ”suspendarea H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) Legea nr. 119/2010(...) în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004”, solicitându-se totodată să se constate că ”excepțiile formulate de Casa Județeană de Pensii Iași sunt rămase fără obiect”, că ”excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului” nu mai are obiect și că ”H.G. nr. 737/2010 încalcă dispozițiile art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567/2004” ale cărei prevederi sunt ”în vigoare și neabrogate”, susținându-se că ”prin aplicarea metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere de cca. 300% a pensiei încasată până în prezent”, și concluzionându-se că ”prin reducerea ilegală și neconstituțională a unui drept patrimonial deja câștigat și prevăzut în continuare de o lege aflată în vigoare, s-ar crea reclamanților o pagubă iminentă”.

Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbralului, excepția lipsei calității procesuale active a petenților, deoarece nu fac dovada drepturilor existente și excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de suspendare; pe fond solicitându-se respingerea cererii de suspendare a efectelor H.G. nr. 737/2010, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004. Casa Județeană de Pensii Iași prin întâmpinare, a invocat excepția prematurității acțiunii ce i s-a intentat, motivat de necontestarea în sine a nici unei decizii de recalculare a pensiilor, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea cererii.

În cauză, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat, la data de 13 septembrie 2010, o cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând respingerea cererii; invocându-se faptul că: ”Curtea Constituțională a stabilit că o absolutizare a drepturilor unei anumite categorii socio-profesionale trebuie privită și în contextul principiului egalității și anume intangibilitatea sau creșterea beneficiilor acordate unui grup înseamnă în mod automat agravarea stării materiale a unui alt grup de persoane”. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 221/CA din 4 octombrie 2010, a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția lipsei calității procesuale active a petenților și excepția lipsei de interes a acestora, excepție invocată de Guvernul României și de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Totodată, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 formulată de reclamanți și a luat act de renunțarea acestora la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză, cel puțin una din cele două condiții cerute a fi îndeplinite în mod cumulativ, pentru a se face aplicarea instituției „suspendării executării actului” reglementată de art. 14 Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită și anume aceea a „cazului bine justificat”.

S-a mai reținut de către instanța de fond că, în procedura aleasă de petenți, nu se poate verifica nici dacă art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567 din 2004 mai produce sau nu efecte juridice, în raport cu prevederile Legii nr. 119/2010, și nici care ar fi consecințele neabrogării acestui act normativ în ceea ce privește dreptul la pensie de serviciu, întrucât acest control ar presupune o verificare de fond a întregului ansamblu normativ ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat. Constatând neîndeplinită condiția „cazului bine justificat” instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de reclamanți, în contradictoriu cu Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, apreciind că în acest context este de prisos a se mai cerceta excepțiile invocate de către intimat și de către intervenient.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au susținut că H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 încalcă în mod flagrant dispozițiile legii și prevede în mod clar o anulare efectivă a pensiei de serviciu, deși Legea nr. 567/2004 prevede dreptul la pensie de serviciu iar Legea nr. 119/2010 nu prevede pierderea dreptului la pensie de serviciu, ci doar că aceasta devine pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000. Atâta timp cât dispozițiile H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 derogă de la cele două legi sus menționate și prin aplicarea metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere a cuantumului pensiilor cu aproximativ 75% față de pensiile încasate în prezent, recurenții susțin că are loc o pierdere permanentă a unei părți enorme din pensia de serviciu, reclamanții justificându-și dreptul încălcat, interesul în promovarea cererii, cât și „cazul bine justificat”.

S-a mai susținut de către recurenți și faptul că scăderea pensiilor trebuie examinată și prin raportare la principiile fundamentale prevăzute în art. 1 Protocolul 1 la Convenția CEDO. De asemenea, s-a susținut că având în vedere că actualele pensii au fost legal stabilite și calculate în baza legii speciale, recalcularea lor, fără temei și fără drept, duce la încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte reține următoarele: Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menționat că această hotărâre stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.

Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public. Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010. În ceea ce privește cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi. Nu se poate reține o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă. Desigur nu se poate reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate. În ceea ce privește paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M., A.D., A.C., A.A., A.J., B.L., B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A., C.V., C.A., A.C., D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E., M.L., M.E., M.C., N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D., S.M., S.I., T.S., T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R., D.I. împotriva sentinței nr. 221/CA din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.